Recenzie Tronul de cleştar de Sarah J. Maas

Titlu: Tronul de cleştar

Autor: Sarah J. Maas

Anul apariţiei: 2013

Editura: RAO

Număr de pagini: 512

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

O INIMĂ DE GHEAŢĂ.
O VOINŢĂ DE FIER.
FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU ASASINA.
  FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU CELAENA SARDOTHIEN.
FRUMOASĂ. UCIGĂTOARE. CU UN DESTIN MĂREŢ.

---

De unde altundeva să fii aflat despre Tronul de cleştar de Sarah J. Maas decât de pe toate canalele de booktube şi toate blogurile posibile şi imposibile? Da, este o carte super apreciată peste tot şi în final, m-am lăsat convinsă să văd şi eu care-i faza cu hype-ul ăsta în jurul seriei cu pricina. Gândurile mele, mai jos, în recenzie.

În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă. Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte – luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă. Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

Recent, am citit şi Elias şi Spioana Cărturarilor de Sabaa Tahir şi am asociat personajele principale de acolo cu cele de aici, mi-a reamintit de tăria lor pentru a continua lupta, de optimism şi curaj (chiar nesăbuit, dacă-mi pot permite) şi de faptul că una dintre cele mai mari virtuţi este să nu te laşi învins sub nici o circumstanţă.

Acestea fiind spuse, m-a atras cel mai tare ideea unui personaj principal asasin, dar femeie, iar asta a fost tot ce am ştiut din capul locului. Nimic despre acţiune, despre subiect sau chiar despre construcţia lumii distopice. Habar n-aveam. Oarbă ca de obicei.

„-Gărzile nu sunt de niciun folos în bibliotecă. O, cât de tare se înşela! Bibliotecile erau pline de idei, probabil cele mai periculoase şi mai puternice dintre toate armele.”

Într-un mod mai precis, m-a intrigat cât de inteligentă poate fi Celaena. Doamne, încep să cred că ea gândeşte prea mult pentru propriul său bine! Şi mintea ei, mi s-a părut extraordinar să pot vedea cum gândeşte un asasin adevărat. Adică, pe bune, la fiecare pas, orice obiect devine o armă, orice persoană devine o victimă sau o ţintă sigură, după caz. Pur şi simplu, fascinant!

Nu mai ştiu ce să mai spun, m-am pierdut în zecile de sentimente emanate de paginile acestea. Aş putea continua la nesfârşit, dar nu vreau să dau prea multe detalii, nu vreau să plictisesc, vreau să intrig. Da, exact aşa. Regret că am aşteptat atât pentru a intra în poveste, acum simt că nu mă mai pot opri. Tânjesc după mai mult. Înţeleg toată agitaţia acum.

În altă ordine de idei, cred că acesta este genul de carte pe care trebuie să-l citeşti singur, trebuie să-ţi formezi propria ta părere, dar te asigur că este aproape imposibil să fie una proastă. Uită-te la mine, nu mă atrage în mod special ficţiunea şi iată-mă înnebunită după ea acum. Go with the flow!

---

„Şi zicem despre bărbaţi că nu pot gândi cu creierul! Cel puţin bărbaţii sunt sinceri în legătură cu asta.”

Rămâi zâmbitor!

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Tronul de cleştar de Sarah J. Maas. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Recenzie Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews

Titlu: Eu, Earl şi Sfârşitul ei

Autor: Jesse Andrews

Editura: RAO

Număr de pagini: 256

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

Era ceva despre moartea ei ce înţelesesem, dar nu înţelesesem cu adevărat, dacă ştiţi ce vreau să spun. Vreau să spun, poţi să ştii când cineva moare la nivel intelectual, dar emoţional nu te-a lovit încă şi apoi, când te loveşte, atunci te simţi de căcat.”

---

Am vrut Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews pentru că ştiam că a apărut filmul şi muram de nerăbdare să-l văd, dar rămân fidelă literaturii şi am decis că decizia înţeleaptă este ca mai întâi să citesc cartea. Dădeam scroll pe Facebook şi iat-o acolo, frumos tradusă la noi, trebuia s-o am!

Greg Gaines, un licean excentric, isi propune sa isi petreaca ultimul an de liceu ascunzandu-se in biroul profesorului de istorie si facand parodii nereusite si indecente dupa filme clasice ale cinematografiei internationale, impreuna cu singurul lui prieten, Earl.

Povestea capata o noua turnura atunci cand mama lui Greg ii pune in vedere sa lege prietenie cu o colega de clasa, Rachel, diagnosticata cu leucemie, o boala necrutatoare. Este o poveste amuzanta si emotionanta despre o prietenie care se naste in conditiile deosebite intre trei adolescenti.

Din momentul în care a sunat curierul şi am desfăcut pachetul, i-am mulţumit şi am intrat în casă, m-am şi apucat de citit. Nu mai conta nimic pe lume decât hardcoverul ăsta frumos şi era totul ca un vis devenit realitate.

Numai că realitatea m-a lovit din plin. Nu ştiu ce aşteptări aveam, nu ştiam nimic despre subictul cărţii, decât că era o tipă pe moarte, şi ea pe acolo, pierdea vremea ca noi toţi. Dar ştiu sigur că nu la asta mă aşteptam.

Şi n-am s-o spun pe şleau, n-am idee despre ce-a fost cartea asta şi nici nu mai ştiu ce simt acum. Am tot amânat s-o recenzez pentru că nu am reuşit să-mi dau seama care mi-s gândurile.

Voiam atât de tare să-ţi dau ţie, cititorule, o recennzie sinceră şi cât se poate de reală, aşa cum fac mereu. Dar m-a lăsat cu atâtea semne de întrebare că m-am zvârcolit în pat neştiind care mi-e următoarea mişcare acum c-o terminasem.

Nu a fost mare lucru, per total. Nişte descrieri de filme făcute de nişte copii, multe glume extrem de bune care au un limbaj cam licenţios, alte chestii despre cancer şi moarte şi nimic mai mult. Dar puse laolaltă au făcut povestea asta pe care nu prea mi-o pot scoate din minte.

Ce-a fost atât de special? N-aş şti să pun în cuvinte. Dar a fost ceva diferit, inedit. Poate o experienţă de viaţă. Personajele nu au mai fost fie perfecte fie complet demoralizate. Au fost oameni normali, ca mine, ca tine, ca prietenii şi cunoscuţii noştri. Oameni cu defecte şi calităţi. Asta m-a atras în mod special, m-am simţit că aparţin lumii pentru că nu mai era nimic nemaiîntâlnit.

Nu am mai avut parte de intrigi dificile sau de finaluri siropoase cu bolnavi de cancer. Nu am plâns deloc. Am râs în gura mare de credeau oamenii din cafenea că am luat-o razna. E okay, tu să nu fi ca restul, e supraapreciat.

Concluzionând, mi-a plăcut mult că nu a fost ceva ce am mai citit până acum, dar a fost un loc unde m-am regăsit. Şi asta e de bine, nu? Desigur. În altă ordine de idei, abia aştept să văd şi filmul, deşi nu se va ridica la înălţimea aşteptărilor mele.

---

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Eu, Earl şi Sfârşitul ei de Jesse Andrews. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

„Asta era o fiinţă umană, care murea. […] Asta era singura dată când avea vreodată să existe acea persoană, trăind pe lume, şi acum că era aproape de sfârşit, nu puteam să fac faţă.”

Rămâi zâmbitor!

Recenzie Lista iubiţilor mei de E.Lockhart

Titlu: Lista iubiţilor mei

Autor: E. Lockhart

Număr de pagini: 240

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Totul e o minciună. Când urăşti pe cineva pe care-l iubeai şi crezi că a făcut ceva groaznic- probabil chiar a făcut.

Nu o să-l iubeşti din nou.

El nu-ţi va cere scuze şi nu se va întoarce la tine.”

---

Încă de când am citit Mincinoşii de E. Lockhart mi-am propus să citesc toate cărţile emnate de această autoare. Cred că îmi merge destul de bine momentan, nu? Nici Lista iubiţilor mei de E. Lockhart nu m-a lăsat neimpresionată, dar tot Mincinoşii rămâne în capul listei favoritelor mele.

15 iubiţi, 11 şedinţe la psiholog, 4 broscuţe din ceramică şi eu, Ruby Oliver

Ruby Oliver are 15 ani şi merge la psiholog. Ştie că e ciudat, dar are o scuză — a avut zece zile crâncene, în care, printre altele:

– şi-a pierdut iubitul (băiatul nr. 13)
– şi-a pierdut cea mai bună prietenă
– şi-a pierdut toţi ceilalţi prieteni
– a făcut ceva şocant de avansat cu băiatul nr. 15
– s-a certat cu băiatul nr. 14
– a picat un test la mate…

În ciuda a toate astea, Ruby va supravieţui… pentru a face şi mai multe liste.

După ce am citit şi Cum să fii o fată rea de E. Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle, pot să zic că m-am obişnuit cu stilul de abordare a lui E Lockhart aşa că mă aşteptam într-o oare care măsură să fie mai mult decât ceea ce pare. Ştiţi voi, în cazul acestei autoare, aparenţele chiar sunt înşelătoare adesea.

Am făcut greşeala fatală să o cred o contemporană uşoară, s-a dovedit a fi complexă şi a avea mai multe substraturi decât aş fi anticipat vreodată. Grozavă construcţie a romanului!

„-Pentru că trebuie să gândeşti de unul singur, mi-a răspuns. Nu poţi să crezi tot ce-ţi spune lumea.”

Mi-a plăcut extrem de tare ă nu este ca orice carte obişnuită, nu există un şir cronologic al evenimentelor. Sare dintr-o perioadă în alta şi trebuie să pui ingur piesele puzzle-ului în ordine. M-am simţitit de parcă mă uitam la un film psihologic în car trebuie să descopăr eu ce va urma, doar că evident filmul se petrce în capul meu şi asta sună cam nebunesc. Okay, e târziu, închei ideea paragrafului aici.

De curând am trecut şi eu prin „etapa despărţirii” şi cartea a picat exact la momentul oportun. Mi-am făcut curăţenie în gânduri şi în viaţă exact ca Ruby şi mă simt  de parcă am mers eu însumi la psiholog şi am rezolvat problema inimii frânte. (deşi nu a fost inimă frântă, a fost doar o tristeţe de lipsa unei obişnuinţe.)

Toate ca toate, a fost o carte rapidă ce m-a ţinut în priză, am citit-o cam în 3 ore şi m-a captivat extrem d tare, cum bineînţeles ştiam deja că o va face. Scrisul lui E. Lockart este incomparabil.

---

„Mă deranjează foarte tare că, în cărţi, singurele opţiuni par să fie perfecţiunea sau ura de sine. De parcă cititorilor nu le-ar plăcea dcât un peronaj ideal sau unul complet dărâmat.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Lista iubiţilor mei de E. Lockhart . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Recenzie Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

Titlu: Cum să fii o fată rea

Autori: E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle

Editura: Trei

Număr de pagini:

Anul apariţiei: 2016

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Atunci i-am văzut prima dată zâmbetul ăla al lui până la urechi şi s-a zguduit toată camera când s-a pus pe hohotit. […] Chiar atunci mi-am propus să-l fac să zâmbească iar şi iar, zi de zi.”

---

 

Mărturisesc că tânjeam atât de tare după o carte contemporană care să mă scoată din reading-slumpul-ce-avea-să-vină încât alta mai potrivită decât aceasta nu am găsit la momentul respectiv. Bineînţeles că mai am încă vreo 3 din acest gen stând liniştite pe noptieră, dar toate la timpul lor. Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle mi-a făcut cu ochiul.

Vicky este fata rebelă al cărui iubit a ales să păstreze o tăcere ciudată de când a plecat de la colegiu; Mel e nou-venita, disperată să fie populară; iar Jesse ar face orice să evite un secret care i-ar schimba viața.

Fiecare dintre ele are propriul motiv să scape de plicticosul lor orășel, chiar și pentru un weekend. Așa că urcă în camioneta „împrumutată” de la mama lui Jesse și pleacă spre Sud.

Inimile se vor frânge, prieteniile vor fi puse la încercare, iar un străin ridicol de atrăgător poate da totul peste cap.

Citind acum ceva timp Mincinoşii de E. Lockhart şi plăcându-mi extrem de tare, ştiam căorice aş alege de acest autor aş fi complet prinsă, nu aveam cum să dau greş, pur şi simplu!

A fost exact ce am avut nevoie când am avut nevoie pentru că am scăpat de un ameninţător reading lump şi am şi citit o poveste grozavă. Atunci când vine vorba de road trip-uri neaşteptate şi aventuri , răsturnări de situaţie şi personaje amuzante, m-ai prins complet!

„Inima îmi bate nebuneşte în piept şi m-a cam luat ameţeala, însă, fir-ar să fie, ce mai contează? Oricum o să murim toţi într-o zi. Mă ridic pe vârfuri şi-l sărut.”

Mi-a plăcut că a avut chiar toate cele, în dozele potrivite. Nici prea multă drăgălăşenie de iubiţi, nici umor exagerat, nici situaţii limită din care să nu poată ieşi decât Tris sau Katniss.

Mai ales că nu a fost ca orice contmporană citită până acum , asta m-a impresionat cel mai tare. Diferenţele dintre cele trei fete sunt evidente, fiecare are propria-i personalitate perfect definită şi e minunat să vezi cum în ciuda divergenţelor se înţeleg atât de bine.

În caz că nu ştiai deja, ador cărţile cu multiple puncte de vedere, cred cu tărie că nu cunoşti cu adevărat un personaj până când nu te-ai pus în locul său, să vezi exact ce gândeşte şi de ce acţionează aşa cum o face.

„Unii se tem c-o să-i mănânce aligatorii, alţii […] se tem c-o să-i mănânce alţi oameni.”

În cele din urmă, nu am găsit-o deloc clişeică sau de prost gust, mi s-a părut chiar amuzantă şi interactivă. Nu m-am îndoit niciodată de faptul că o voi termina repede de citit şi că mă va lăsa cu un gust dulceag, aşa a şi fost. Totuşi, parcă e mai potrivită pentru o zi de lenevit la soare, zic şi eu.

---

 

„-Tre’ să fii dură ca să rezişti la aşa ceva, […] eşti dulce şi tot, numai că dură nu eşti. O ă te mestece şi o să te scuipe ca pe o gumă.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit  Cum să fii o fată rea de E.Lockhart, Sarah Mlynowski şi Lauren Myracle . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Cu drag,

Recenzie Requiem de Lauren Oliver

Titlu: Delirium, vol III, Requiem

Autor: Lauren Oliver

Editura: Nemira

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 384

Dispoinibilă: Libărira Online Libris

Goodreads

„Perfecţiunea este o promisiune şi o garanţie a faptului că facem ceea ce trebuie.”

---

Bineînţeles, aici pe blog, sunt valabile şi recenziile primelor două volume:

Delirium de Lauren Oliver şi Pandemonium de Lauren Oliver .

Poate ca o luam razna din cauza sentimentelor noastre.

Poate ca dragostea chiar e o boala si ne-ar fi mai bine fara ea.

Dar am ales un alt drum.

Si, in fond, acesta e rostul evitarii operatiei: sa fim liberi sa alegem.

Liberi sa alegem inclusiv ce e gresit.

Pot să spun cu mâna pe inimă că blogul s-a făcut mare odată cu apariţia seriei. Delirium a fost printre primele cărţi recenzate de mine, primită de la primul sponsor avut vreodată, căruia doresc să-i mulţumesc infinit pentru toate cărţile trimise în aproximativ 2 ani de colaborare şi pentru cele ce vor urma, Libris.ro, sunteţi cei mai buni!

Acum săavansez spre recenzia propriu-zisă.

Când am deschis Requiem de Lauren Oliver, mărturisesc că uitasem cu desăvârşire cum se terminase Pandemonium şi nu aveam niciun punct de reper, nreuşind să mă orientez în spaţiu şi să găsesc firul de la care plecasem iniţial. Aşa că am încercat să-mi reamitesc de unde a plecat povestea mai exact şi cum s-a ajuns ăn punctul în care eram eu. Am recitit ultima pagină a volumului doi şi mi-am revenit pe linia de plutire.

La început, nici măcar nu am înţeles ce căuta erspectiva Hannei acolo. Adică personajul ăsta a apărut în treacăt în primul volum, apoi a dispărut complet în cel de-al doilea şi iată că mă confruntam din nou cu el in ultimul volum. Ce dracu?

Mi s-a părut chiar plictisitor şi nefolositor la început, citeam aproape în silă primele capitole despre Hanna, până când mi-a făcut cheiţa click şi s-a răsucit ăn broască şi motivul apariţiei Hannei mi-a fulgerat prin faţa ochilor. Aşa că nu te lăsa deznădăjnuit, totul va fi bine.

„Cum poate avea cineva puterea să te facă praf şi în acelaşi timp să te facă să te simţi întreg?”

Nu vreau să vorbesc prea mult despre acţiune, căci totuşi este concluzia unei triologii şi nu aş vrea să fiu înjurată prea tare că dau mult „din casă”, dar m-a aţâţat complet triunghiul amoros la care m-am aşteptat imediat ce am terminat de citit al doilea volum. Şi cum altfel decât extrem de delicios? L-am savurat până la final!

În altă ordine de idei, triologia per total a fost grozavă, o distopie realizată într-u mod impecabil. Aş vrea să citesc şi restul cărţilor publicate de autoare, dar cum eu nu citesc e-book-uri şi până când publică românul ceva trece Paştele cailor, am de aşteptat o viaţă de om, ce sper să merite.

Oricum ar fi, superbă carte, superbă triologie. Cu o acţiune ce te ţine în priză constant, răsturnări de situaţie complet neaşteptate, iubire şi umor cât curpinde. Ce să mai? Tot tacâmul şi ceva sare şi piper. O recomand cu dragă inimă oricui iubeşte distopiile mai mult sau mai puţin fantastice.

---

 

„Asta mă uimeşte: faptul că oamenii sunt alţii, în fiecare zi. Că niciodată nu sunt la  fel. Mereu trebuie să-i inventezi, la fel cum trebuie să facă şi ei.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Requiem de Lauren Oliver . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

 

Recenzie Elita de Kiera Cass

Titlu: Alegerea, vol II, Elita

Autor: Kiera Cass

Editura: Leda

Număr de pagini: 352

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„-E cel mai minunat şi îngrozitor lucru care ţi se poate întâmpla vreodată, a spus ea cu simplitate. Ştii că ai găsit ceva extraordinar şi vrei să ţii de acel ceva pentru totdeauna; dar în fiecare clipă te temi de momentul în care l-ai putea pierde.

Am oftat uşor. Avea dreptate.

Iubirea e o teroare minunată.”

---

 

Bineînţeles că am recenzat şi primul volum Alegerea de Kiera Cass (click pe titlu pentru recenzie) şi regret că nu am pus mâinile pe volumul doi Elita de Kiera Cass imediat cum a apărut, dar acum sunt atât de încântată că l-am citit încât stau şi mă întreb cât va mai dura până se va publica şi ultimul volum al triologiei, oare?

Alegerea a început cu 35 de fete. Acum, grupul s-a restrâns la şase – Elita, iar competiția pentru a câştiga dragostea prințului Maxon este mai aprigă ca niciodată. Cu cât se apropie America de inima prințului, cu atât mai mult se luptă să descopere ce este cu-adevărat în sufletul ei. Fiecare moment petrecut în compania lui Maxon este ca o poveste frumoasă, plină de romantism răscolitor. Însă de câte ori îşi vede prima dragoste, pe Aspen, este din nou atrasă irezistibil de dorința de a trăi alături de el viața pe care o plănuiseră împreună. În vreme ce ea este sfâșiată între două promisiuni de viitor foarte diferite, restul Elitei va ști exact ce-și dorește, iar America va fi la un pas de a pierde ocazia alegerii. Pe fondul dificilei decizii, rebelii violenți sunt tot mai hotărâți să dea jos monarhia, iar planurile lor pot distruge și ultima șansă a Americii de a se bucura de un final fericit.

Nu prea mă pricep eu să fac recenzii volumelor din serii sau triologii deoarece mi-e frică să nu dau vreun spoiler gigantic cuiva care nu a citit volumul, resprectiv volumele, anterior/are şi care vor doar să vadă dacă seria merită pe de-antregul sau dacă doar prima carte e într-adeţvăr bună de ceva.

Practic, triunghiul amoros este încă prezent, iar balanţa se tot înclină, ba în favoarea lui Maxon, ba în favoarea lui Aspen şi tot aşa cam toată cartea. Eu sunt în echipa lui Maxon pe veci! Adică… nu în fiecare zi o fată săracă primeşte şansa să devină prinţesă .

„-Pur şi simplu, aşa e. Cerul e albastru, soarele străluceşte, Aspen o iubeşte veşnic pe America. Aşa a fost făcută lumea. Serios, Mer, eşti singura fată pe care mi-am dorit-o vreodată. Nu mă pot imagina alături de altcineva.”

În schimb, am fost mult mai atrasă de acest volum deoarece întâmplările sunt divergente şi numeroase. Nu vreau să dau prea multe detalii ca să nu fiu înjurată în comentarii sau în gând pe viitor, dar o să spun decât că acţiunea nu se mai învârte numai în jurul Alegerii. Sunt ale lucruri pe primul plan şi până la final sunt atâtea dezvăluiri uluitoare de-mi bubuia capul şi-mi făceau ochii ca la păcănele.

„-Nu-ţi cer să-mi spui că mă iubeşti. Nu-ţi cer să decizi aşa, dintr-o dată, că vrei să fii prinţesă. Dar trebuie să ştiu dacă-ţi doreşti, măcar, să fii aici.”

Probabil cel mai tare mi-a plăcut că rămase numai şaşse, fetele au început să prindă un oarecare contur. Nu mai erau doar nişte concurente, ci ăncepeai să le cunoşti, să le înţelegi trecutul şi prezentul, să le vezi cum acţioneză sau cum gândesc în anumite situaţii. Am ănceput să le pot diferenţia şi analiza mult mai bine, a fost de parcă s-au individualizat treptat.

Şi pe lângă dezvăluirile despre care vorbeam mai sus, fetele au început să fie supuse la diverse probe pentru a vedea care e cea mai potrivită să poate coroana şi de aici a început să-mi pară şi mie acţiunea verosimilă. Nu mai stăteau în sala doamnelor doar de bibleou, bârfind şi chicotind, însfârşit vedeam şi eu ce ştiu ele să facă.

Toate ca toate, m-a intrigat mult mai mult decât primul volum şi m-a lăsat într-o stare de agitaţie pentru că nu am continuarea şi-mi vine să urlu numai să citesc şi volumul trei! Dar până atunci…

Rămâi zâmbitor!

---

 

„-Dacă mă gândesc bine, eşti ingura constantă. Ştiu că, dacă totul se dă peste cap, tu vei fi aici, în exact acelaşi loc. Când lucrurile o iau razna, dragostea mea pentru tine e forţată să se retragă în plan secund, dar ştiu că e mereu acolo. Are sens ce spun?”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit Elita de Kiera Cass. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

 

 

 

Recenzie Străinul seducător de Christina Lauren

Titlu: Străinul seducător

Autor: Christina Lauren

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 320

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Mâna lui pe a mea, piciorul atât de aproape lipit de coapsa mea, ce ziceam că vreau? Nu voiam să fiu încontinuu distrasă de o forţă ca Max, dar rămâneam incapabilă să mă smulg de pe orbita lui.”

---

 

Din moment ce primul volum al seriei de companioane, Ticălosul seducător de Christina Lauren (click pe titlu pentru recenzie) mi-a plăcut atât de tare, cum aş fi putut să rezist tentaţiei de a-l răsfoi şi pe cel de-al doilea, Străinul seducător de Christina Lauren ?

Al doilea volum al seriei Beautiful Bastard ne propune un nou joc al atracţiei şi fanteziilor erotice!

Sara Dillon, o tânără din Chicago, geniu al finanţelor, se mută la New York, unde îl întâlneşte într-un club de noapte pe fermecătorul playboy irlandez Max Stella, un maestru al investiţiilor de risc, mereu în lumina reflectoarelor. Felul în care Max o ajută să scape de inhibiţii transformă aventura lor de o noapte într-o experienţă deosebit de incitantă. La iniţiativa Sarei, fac înţelegerea de a se vedea o singură dată pe săptămână şi, pentru parcursul lor erotic, aleg locuri inedite, unde gustă cele mai condimentate plăceri carnale. Adevăratul pariu ţine de cum îşi vor gestiona emoţiile, dar şi de găsirea unui echilibru între nevoia lor de exhibiţionism erotic şi teama de a-şi expune viaţa privată.

Sinceră să fiu, am crezut că va fi cam acelaşi lucru cu primul volum. Ştiam vag că personajele principale din prima carte au o oarecare inflenţă în cea de-a doua, dar şi că sunt înlocuiţi portagoniştii.

Personajul principal feminin, Sara, m-a intrigat într-un mod constant. Genul de femeie care a fost rănită, care ştie ce e suferinţa, care a trăit toată viaţa ei sub papuc, dar se decide să schimbe ceva, să se mute în alt oraş şi să se reinventeze. Decide să nu se mai lase călcată în picioare si să-şi ia viaţa în propriile mâini. Am fost cu totul inspirată!

„Ea era genul de femeie pe care bărbaţii sperau să ajungă s-o soarbă cu zilele, s-o cunoască mai bine ca oricare altul, s-o protejeze cumva, să încaseze un pumn pentru ea sau să sară înaintea unui autobuz ca să o dea la o parte din calea lui.”

De asemenea, dubla perspectivă narativă este încă prezentă şi acesta este genul de carte care chiar mă ţine prinsă constant. Ador să văd ce se întâmplă în minţile ambilor protagonişti decât să am o singură versiune a evenimentelor fără să ştiu ce a simţit şi celălalt.

M-a mai încântat evoluţia relaţiei celor doi care la început este numai despre sex, despre plăcere trupească şi nimic altceva, despre două cunoştiinţe care-şi oferă orgasme o dată pe săptămână şi ajungându-se la sentimente, la dovezi de iubire şi la ceea ce ne aşteptam cu toţii încă de la început, o relaţie frumoasă. Indicii sunt la tot pasul:

„-Ţi-aş da orice ai vrea. Îmi place cum te transformi când te penetrez şi te privesc. Când fac fotografii, îţi pierzi misteriosul scut protector şi te deschizi, de parcă în sfârşit respiri.”

Toate acestea fiind zise, iubesc seria aceasta, cu siguranţă o voi continua cât de curând şi dacă nu ai 18 ani, te rog nu te apuca de citit ce nu e adecvat vârstei tale. Abia aştept să citesc şi ultimul volum deşi sunt extrem de tristă că e finalul unei serii chiar foarte reuşite!

---

 

„-Am obosit să fiu atât de bătrână, când eram atât de tânără.

-Atât? Doar atât îmi spui? Eşti o adevărată enigmă, Sara.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Străinul seducător de Christina Lauren . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

 

Ticălosul seducător de Christina Lauren

Titlu: Ticălosul seducător

Autor: Christina Lauren

Anul apariţiei: 2014

Editura: Trei

Număr de pagini: 288

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„În clipa aceea, auzind acele cuvinte, nu mi-a păsat de nimic altceva, cine eram sau ce simţeam unul pentru celălalt. Niciodată în viaţa mea nu am mai simţit o asemenea chimie brută cu nimeni. Când noi doi eram împreună astfel, nimic altceva nu mai conta.”

---

 

O prietenă bună mi-a zis că Dl. Grey e minciună pe lângă Ticălosul seducător de Christina Lauren  şi asta a fost suficient încât să fiu complet intrigată. Iată-mă acum, scriind recenzia şi dându-i completă dreptate.

Ticălosul seducător descrie cu senzualitate şi umor tensiunea erotică dintre un bărbat şi o femeie a căror rivalitate se transformă într-o atracţie de nestăvilit.

Inteligentă, ambiţioasă şi la un pas de absolvirea unui MBA, stagiara Chloe Mills are o singură problemă: şeful ei, Bennett Ryan. Exigent, fără scrupule şi aparent lipsit de orice consideraţie pentru munca subordonaţilor, acesta este însă un bărbat irezistibil. Un „ticălos seducător”, cum este numit pe ascuns în firma al cărei director executiv este. Deşi nu a fost niciodată adeptul unei relaţii la serviciu, asistenta sa Chloe e atât de fermecătoare, încât Bennett devine din ce în ce mai tentat să încalce regulile. La ce anume trebuie să renunţe cei doi pentru a se avea unul pe celălalt?

Înainte să încep detaliile legate de ce şi cum mi-a plăcut, vreau să subliniez faptul că acestei cărţi nu-i lipsesc detaliile amănunţite care intră în categoria de vârstă a celor peste 18 ani. Aşa că, dacă nu te pasionează acest gen de naraţiune, probabil că nu este o carte făcută tocmai pentru tine.

M-a intrigat dubla perspectivă din care este prezentată povestea deoarece, fiind femeie, ştiu cum gândim noi când vine vorba de bărbaţi frumoşi, dar niciodată nu m-am întrebat cum este pentru un bărbat să-şi dorească o femeie. Nu mă refer în mod necesar la înfăţişare, ci să o vrea sincer, cu totul.

Şi nu sunt sigură dacă chiar aşa gândesc bărbaţii, dar mi-a oferit o viziune destul de clară asupra locului în care e plasată Chloe şi pot să spun că este în fruntea piedestalului. Clasica femeie inteligentă şi atrăgătoare care se remarcă în mulţime doar prin simpla sa apariţie, genul de femeie care aspir să devin într-o bună zi.

„De fapt, e prima femeie din viaţa ta care îţi poate  ţine piept şi nu se ţine după tine ca un căţeluş pierdut. Urăşti să te gândeşti cât de mult ai nevoie de asta.”

M-a mai pus pe jar relaţia aceasta dintre ei, ceva asemănător cu ne înjurăm politicos, ne scuipăm printre dinţi apoi facem sex şi o luăm de la capăt. Nu e relaţia aia din romanele de dragoste, lapte şi miere, floricele şi curcubeie, zâmbete şi mângâieri. Sunt doi oameni complet imperfecţi care-şi intersectează drumurile şi în ciuda nepotrivirilor evidente dintre ei, decid totuşi să se ia de mână şi să meargă împreună.

Nu că-i frumos? Mă face să cred că şi oamenii imperfecţi au parte de finalurile lor fericite. Doar că, ne vom mai întâlni cu acest cuplu în volumul doi, Străinul seducător de Christina Lauren, numai că nu mai sunt personajele noastre principale. Dar despre asta, în recenzia volumul doi.

Însumând toate acestea, m-a ţinut în priză, am citit-o în câteva ore la cât de disperată eram să aflu ce urmează să se mai întâmple şi m-a lăsat cu un gust dulce. Genul de lectură uşoară, de duminică seara când eşti obosit şi plictisit şi vrei doar să te relaxezi cu o carte bună şi o cană de ceai.

 

---

 

„Îmi lipsise stăpânirea gurii lui asupra gurii mele, de parcă nu voia nimic altceva pe lume decât să mă guste. Şi, uneori, bănuiam că asta putea chiar să fie adevărat.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Ticălosul seducător de Christina Lauren . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

 

Recenzie Endgame. Jocul Final: Cheia Cerului de James Frey, Nils Johnson-Shelton

Titlu: Endgame. Jocul Final: Cheia Cerului

Autori: James Frey, Nils Johnson-Shelton

Editura: Trei

Număr de pagini: 504

Anul apariţiei: 2015

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„Fericirea, satisfacţia, mulţumirea, toate astea creează un văl- subţire, dar convingător- aruncat deasupra suferinţei. Sub el aşteaptă mereu suferinţa.”

---

Recenzia pentru Endgame, volumul I, Convocarea este disponibilă dând click pe titlu.

Au rămas nouă Jucători. Dar Jocul s-a schimbat.

Să străbaţi lumea, să lupţi, să Joci…

Să uiţi.

Citeşte cartea.
Găseşte indiciile. Descifrează enigma.
Există un singur câştigător.
Jocul Final e real.
Jocul Final a început.

Jocul Final e aici.
Lumea începe să se năruie, să se destrame, s-o ia razna.
Dar Jucătorii continuă să Joace.

Cheia Pământului a fost găsită. Două chei – şi nouă Jucători – rămân.
Cheile trebuie găsite şi doar un singur Jucător poate să câştige.

Exact când credeam că povestea Jocului Final nu mă poate surprinde mai mult, ghici ce? A făcut-o.

Având în vedere că este volumul doi al unei serii, nu am de gând să intru prea mult în detalii cu subiectul şi dacă nu eşti familiar cu acest concept, mai bine ai citi recenzia primului volum mai întâi de toate.

Niciodată nu m-a pasionat violenţa sau acţiunea sau orice implică uciderea oamenilor, arme, războaie, lupte. Mă îngrozesc la culme. Mai ales că sunt doar Jucători cu vârste relativ mici, adolescenţi care s-au antrenat toată viaţa să lupte cu lupii şi să scoată ochii oamenilor cu furculiţe.

În orice caz, nu acesta este punctul relevant. Unde anume voiam să ajung? Ah, da. Chiar dacă nu am fost niciodată pasionată de asemenea „circumstanţe”, mi-a plăcut mult mai mult decât m-aş fi aşteptat vreodată.

Drept urmare am ajuns să devorez ambele volume cu aceeaşi sete cu care aş fi ăcut-o cu o distopie sau un roman de dragoste.

„Viitorul e un joc. Timpul e una dintre reguli.”

Nu ştiu cum să-mi formulez ideile astfel încât să nu dau prea multe indicii în legătură cu evenimentele din acest volum, dar şi să te fac să-l citeşti pentru că merită extrem de tare!

Ca să fiu complet sinceră şi să arunc cărţile pe faţă, nici nu înţeleg de ce citeşti recenzia asta şi nu citeşti cartea în sine. Pentru că, dacă ai citit primul volum, e clar că trebuie să ştii ce se întâmplă în al doilea. Ştiu că te macină. Ştiu. Been there, done that.

Toate ca toate, volumul doi a fost chiar mai bun decât primul. M-a lăsat cu sufletul la gură, m-a făcut să plâng mai mult decât să râd şi am visat noaptea numai că împuşc oamenii şi îmi salvez viaţa.

---

 

„Frica este singura constantă, şi tocmai de aceea ar trebui să-i dăm ascultare. S-o îmbrăţişăm. S-o păstrăm cu noi. S-o îndrăgim.”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit Endgame. Jocul Final: Cheia Cerului. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!

Recenzie Camera de Emma Donoghue

Titlu: Camera

Autor:  Emma Donoghue

Editura: Trei

Anul apariţiei: 2012

Număr de pagini: 416

Disponibilă: Librăria Online Libris

Goodreads

„-Probabil simţiţi o nevoie aproape patologică- de înţeles, de altfel- de a fi un fel de scut între fiul dumneavoastră şi lume.

-Mda, asta înseamnă să fii mamă.”

---

Tot de pe booktube am aflat şi de Camera de Emma Donoghue – mare şoc, ştiu- şi am ştiut că nu mai are nevoie de alte cuvinte. Tot ce am auzit a fost „nu ştiu cum să explic această carte fără să dau vreun spoiler, aşa că vă spun numai să o citiţi”, cui nu i-ar fi trezit curiozitatea?

Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită.
Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani.
Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns… nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească.
Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani,Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil.

Într-o seară mă uitam pe site-ul celor de la Libris să văd ce mai e nou, ce îmi mai permit, ce să mai cer pentru recenzie când am dat peste minunăţia aceasta – despre care credeam că vor mai dura 1000 de ani până să se traducă la noi- care avea preţul de numai 9 lei. Să rezist? Imposibil.

Mi-a luat ceva timp să îmi fac curaj să o încep deoarece ştiam dinainte că îmi va rupe sufletul şi aşa a şi făcut. La un moment dat chiar nu mai înţelegeam ce se poate întâmpla mai mult decât deja se întâmplase, dar iată că m-a surprins într-un mod extrem de plăcut, ţinându-mă în priză constant.

Practic, nu am putut să o las din mână. Nu am dormit, nu am mâncat, nu am fost în stare decât să citesc până o termin, iar după aceea să-mi pară rău că am terminat-o. Măcar apare filmul toamna aceasta şi nu trebuie să aştept aşa mult să îi înjur pe regizori pentru că romanul este mai bun.

De unde ştiu că romanul este mai bun decât filmul dacă filmul nu a apărut nici măcar la cinematograf, te întrebi? Pentru că un scris atât de impecabil şi felul naratotului de a fi nu se poate transpune în imagini. Oricât de bun ar fi filmul, din partea mea poate să ia şi un Oscar sau două, tot nu ar putea să întreacă cartea, niciodată.

Este modul unic în care este narată cel ce m-a făcut cel mai tare să îndrăgesc acţiunea. Privind prin ochii lui Jack, un copil neştiutor de ceea ce se află înafara pereţilor unei camere, fiind nefamiliarizat cu lumea ce ne înconjoară şi trăind închis într-un loc în care nu ai posibilitatea de a ieşi afară, de a te juca, de a dansa în ploaie, nici măcar de a cunoaşte alţi copii, de aţi face prieteni şi amintiri, am realizat cât de mult ar trebui să apreciez libertatea şi cât de tare nu o fac.

Crescând jucându-mă în parc, mergând la grădiniţă, având tot ce-mi doreşte inima, nu m-am oprit niciodată pe loc să mă gândesc că alţii s-ar putea să nu se bucure de ceea ce mă bucur eu. Şi sunt foarte fericită că însfârşit am avut ocazia să citesc ceva real care să-mi deschidă ochii.

De ce nu vorbim niciodată despre răpiri? Despre violuri? Despre pedofili? Despre nimic rău, defapt? De ce trebuie să aşteptăm să ni se întâmple nouă ca să fie real? De ce nu punem capăt? De ce nu e de ajuns? De ce trebuie să fie altcineva ucis pentru a realiza cât de importantă ne este propria viaţă? De ce numai atunci când treci printr-o tragedie realizezi ce e cu adevărat important pentru tine? Tu ce valori ai? Tu ce simţi? Tu, tu, TU!!!

---

„A luat pastile rele, cred că se simţea prea obosită ca să mai vrea să se joace, se grăbea să se ducă în Rai şi nu m-a mai aşteptat, de ce nu m-a mai aşteptat?”

Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris care ,în urma colaborării , mi-a oferit „Camera” de Emma Donoghue . Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.

Rămâi zâmbitor!