Titlu: Oscar şi Tanti Roz
Autor: Éric Emmanuel Schmitt
Editura: Humanitas
Anul apariţiei: 2012
Număr de pagini: 114
Disponibil: Librăria Online Libris
„Oamenii tremură în faţa morţii pentru că le e teamă de necunoscut. Dar ce este necunoscutul?”
Mi s-a spus în repetate rânduri cât de bun este romanul „Oscar şi Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt şi tot de atât de multe ori mi-am spus mie însămi că trebuie să-l citesc. Iată că într-un final fericit am ajuns să pun mâinile pe carte şi recunosc că am citit-o într-o oră, devenind una dintre plăcerile mele vinovate.
Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni nu are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri, iar războiul lui împotriva tuturor izbucneşte inocent, pătimaş şi deznădăjduit. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, neîntrecută în născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învaţă să-i scrie epistole lui Dumnezeu ca să se simtă mai puţin singur. Cu Tanti Roz pe post de ghid într-o viaţă trăită fast-forward, Oscar parcurge, printre râsete şi lacrimi, itinerarul emoţionant al tuturor vârstelor şi experienţelor umane îmbogăţite de imaginaţia lui, care umple spaţiile albe şi îmbracă realitatea în veşmântul miracolului. Astfel, băiatul ajunge să-şi trăiască adolescenţa alături de prieteni, să se îndrăgostească la tinereţe, să se căsătorească la maturitate cu prima iubire, să o piardă şi, în cele din urmă, să regăsească dragostea la apusul unei vieţi ca o lumânare care arde la ambele capete.
După cum ştiţi, mie chiar nu-mi stă în caracter să citesc descrierea unei cărţi înainte să mă apuc de ea, ci prefer să merg cu totul oarbă. Întotdeauna am fost de părere că descrierile de pe coperta din spate strică oarecum primele capitole sau distrug descoperirea evenimentelor pe cale personală. Drept urmare, nu citesc niciodată subiectul unei cărţi şi habar nu am despre ce este vorba înainte să mă apuc de citit.
Aşa am făcut şi cu Oscar şi Tanti Roz şi mărturisesc că am crezut că este vorba despre un băieţel care are o prietenă imaginară roz. Deci imaginează-ţi mirarea şi compasiunea care au pus stăpânire pe mine când am aflat că nu era deloc aşa.
La început m-am întrebat ce dracului putea să mă dea peste cap -aşa cum mi-au zis prietenii- în 100 de pagini, abia aveam timp să intru în poveste,nu? Ei bine, nu aş fi putut să mă înşel mai tare de atât nici dacă voiam!
Mi-a umplut inima de sentimente pure, dar niciodată contradictorii.
În majoritatea timpului pe cât lecturam m-am simţit oribil pentru Oscar. Faptul că era atât de tânăr şi se lupta cu o boală atât atât de grea, pur şi simplu îmi umplea ochii de lacrimi. Nimeni nu ar trebui să treacă prin aşa ceva la o vârstă atât de fragedă, la nici o vârstă, de fapt.
Dar Oscar nu se plângea niciodată, un băieţel atât de puternic!
Şi nu aş şti ce să zic mai departe, căci nu prea sunt cuvinte care să explice. Dar a fost grozavă? Am învăţat ceva? Mi-a întors inima pe dos? Da, da şi, O Doamne, da!
Ce altceva mai poţi căuta la o carte? Dacă îmi urmăreşti blogul de mult timp, sau poate că nu, ia recenzia asta în serios şi du-te şi citeşte cartea. Închide chiar acum laptopul sau mobilul sau orice dispozitiv electonic de pe care citeşti asta acum, citeşte cartea, plângi de-ţi ies ochii din cap şi întoarce-te aici cu vederea împăienjenită şi spune-mi că nu ţi-a plăcut, dacă te simţi în stare.
„Urăşte-i din tot sufletul. Aşa, o să ai un os de ros. Şi când o să-l termini, o să vezi că n-a meritat osteneala.”
Recenzia a fost realizată datorită Librăriei Online Libris, care în urma colaborării , mi-a oferit „Oscar şi Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt. Pe site-ul Libris, puteţi găsi cărţi online în engleză şi/sau română ce aparţin unor edituri cunoscute din diverse domenii.
Rămâi zâmbitor,
Andreea Paunescu 