Categorii
Ce am învăţat din cărţi?

📚Ce am învăţat din cărţi? PART #6📚

Hello,hello!

E marţi din nou şi astăzi ne vedem cu încă o postare proaspătă marca „Ce am învăţat din cărţi?” şi sunt mândră să spun că în sfârşit am reuşit şi eu să citesc „Sub aceeaşi stea” de John Green şi să o recenzez. (click pe titlu pentru recenzie)

2542Ce m-a învăţat pe mine John Green a fost că speranţa moare ultima. Sunt sigură că mulţi dintre voi deja ştiu subiectul principal al romanului „Sub aceeaşi stea„, ar fi chiar şi culmea să nu ştiţi. Dar în caz că ai ratat recenzia mea, ar trebui să dai click aici sau mai sus pentru a o citi şi a înţelege despre ce vorbesc în această postare, doar aşa ca nimeni să nu aibă nici un dubiu.

Prin urmare, acum că şti despre părerea mea per total asupra romanului „Sub aceeaşi stea” de John Green, putem discuta altfel. Nu m-a impresionat deloc. Nu este nici un secret că nu mi-a „hrănit” , ca să spun aşa, aşteptările. Nimic wow, nimic ieşit din comun. Am recenzat şi „Căutând-o pe Alaska” şi „De 19 ori Katherine(click pe titluri pentru recenzii) şi tot mi s-au părut mai bune decât „Sub aceeaşi stea„. Întrucât există romane mult mai frumos scrise şi care evidenţiază mult mai bine condiţia unui bolnav de cancer, chiar am făcut o asemenea recenzie şi îmi îndrum toţi cititorii către romanul „Soni” de Andrei Ruse (click pe titlu pentru recenzie), nu avea cum să mi se pară „Sub aceeaşi stea” cel mai reuşit şi romantic roman al anului 2014, sincer, no way.

Dar nu am făcut postarea aceasta doar pentru a critica, din potrivă, aş vrea să laud un aspect al romanului adică speranţa de care dă dovadă. Poate că sună a cliche sau poate că nu, dar asta este tot ceea ce am văzut eu printre rânduri în timpul lecturii. Nimic mai mult decât speranţa lui Hazel că va rămâne alături de Gus, dar şi speranţa lui Gus că Hazel va putea să treacă peste moartea lui. Aş zice că este o amestecătură de sentimente aşa cum au sugerat alţi bloggeri, dar din punctul meu de vedere, sincer aş minţi. Nu am văzut nici o amestecătură, chiar deloc. Tot ce am văzut a fost speranţa unui bolnav de cancer că lumea va deveni un loc mai bun şi pentru el, spernaţa la iubire, speranţa la o viaţă normală fără tuburi ataşate, speranţa că, în final, totul va fi bine. „Sub aceeaşi stea” de John Green m-a făcut să îmi dau seama că în această viaţă cu toţii ne agăţăm de mici fire de speranţă în tot ceea ce facem. În spatele oricărui „nu cred că am făcut bine” se află un „sper că totuşi mi-a ieşit ceva”, în spatele unui „nu mă mai iubeşte” se află „sper să îi pese de mine”, în spatele unui „nu voi reuşi” se află „dar şi dacă pot?” şi acesta este adevărul vieţii! Nu vrem să ne agăţăm de speranţă pentru a nu fi dezamăgiţi, dar este uman să ne agăţăm de singurul lucru ce ne menţine în viaţă.

Mă gândesc că faptul că noi credem că vom supravieţui este de fapt ceea ce ne face să supravieţuim.

-Anatomia lui Grey

Asigură-te că nu ratezi postarea săptămânii trecute când am învăţat din „De 19 ori Katherine” de John Green.

De asemenea, nu pierde postarea de mâine recenzie „Dacă aş rămâne” de Gayle Forman.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Categorii
Recenzii

📖☁⭐Recenzie „Sub aceeaşi stea” de John Green⭐☁📖

2542Titlu: Sub aceeaşi stea

Autor:John Green

Nr pagini: 312

An aparitie: 2013

Editura: TREI

După cum am menţionat într-o postare anterioară (vezi aici) am primit „Sub aceeaşi stea” de John Green de la o prietenă virtuală foarte bună aşa că am decis să îi fac recenzia drept mulţumire pentru bunătatea de care a dat dovadă faţă de mine! (Shut out to you, Iulia, if you are reading this!)

10841212_867837066590095_467318413_n

Am citit-o după cum am promis că o voi face şi nu mi s-a părut atât de bună pe cât se spune. Am văzut şi filmul, pot sa menţionez că romanul este mai bun decât ecranizarea, dar nu este o poveste de dragoste excelentă, ci mai degrabă una clişeică. Sunt sigură că deja ştiţi cu toţii care este subiectul principal al romanului „Sub aceeaşi stea„, dar de dragul recenziei o sa scriu foarte puţin din el:

Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază terminală”.Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.

Per total,mi-a plăcut „Sub aceeaşi stea” de John Green şi felul în care a fost scrisă,dar nu a fost o poveste atât de spectaculoasă precum spune toată lumea că este. Dacă îmi urmăreşti blogul de mult timp, ar trebui să ştii deja că eu nu mă dau în vânt după poveştile de dragoste siropoase sau după băieţi-perfecţi-care-sunt-doar-în-cărţi aşa că nu m-am aşteptat să îmi placă prea mult ci doar am vrut să o citesc pentru a-mi demonstra mie că am avut dreptate şi că este mult prea tare mediatizată.

Înţeleg că prinde la publicul feminin, aproape orice femeie ar dori să aibă un iubit/soţ la fel ca Augustus Waters, nu bolnav de cancer ci atent şi iubitor, dar în realitate asta nu se va întâmpla mai niciodată. Şi chiar dacă se va întâmpla să găseşti un asemenea bărbat, te vei plictisi de el mai repede decât de ora de matematică din liceu.

Recent am recenzat „De 19 ori Katherine” şi „Căutând-o pe Alaska” de acelaşi autor (click pe titluri pentru recenzii) şi sincer mi s-au părut amândouă mult mai reuşite decât „Sub aceeaşi stea.” Curând voi recenza şi „Oraşe de hârtie” de John Green, până atunci, marţi am postat săptămânalul „Ce am învăţat din cărţi” care este despre „Sub aceeaşi stea.”

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Categorii
Postări de sărbători

📚🎁Ghid pentru dăruit cărţi🎁📚

10841712_736912023058239_511255654_nSă fim serioşi, cu toţii avem acel rieten care citeşte prea mult încât deja ai impresia că le-a citit pe toate şi nu ai ce să-i cumperi. Cu toţii avem acel prieten care crede că ar muri de plictiseală dacă ar citi o carte, dar vrei să-i arăţi că lectura este frumoasă. Cu toţii avem acea prietenă care citeşte doar romanele pe care le învaţă la şcoală pentru că este o tocilară. Cu toţii avem fel şi fel de prieteni, iar astăzi am să îţi arăt cum îl poţi multţumi pe fiecare în parte!

descărcare (2)# Prietenul bookaholic

Acest prieten nu are nevoie de flori şi ciocolată, are nevoie de o carte bună. Ceva care să îi provoace imaginaţia şi să îl îndemne să treacă peste limitele sale şi peste orice alteceva.

Lui îi trebuie „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak (află mai multe din recenzie dând click aici) deoarece trebuie să aibă inima cât un purice pe parcursul lecturii. El ştie deja ce e bine şi ce nu, ce îi place, cunoaşte autorii, cunoaşte felurile de a scrie. Are nevoie de ceva care să îl facă să continue să citească şi să nu se oprească. Iar la final să fie şi fericit şi trist că a terminat romanul, iar tu vei deveni probabil cel mai bun prieten al lui pe veci!

2542#2 Prietena ta îndrăgostită 

Bineînţeles că are nevoie de puţină atingere a lui John Green din când în când.

Ei nu-i pasă de războaie şi de morţi, cum nu-i pasă de vampiri sau de alte creaturi supranaturale. Ea vede doar inimioare şi fluturaşi şi praful iubirii răspândit peste tot în jurul iubitului ei.

Tu trebuie să îi oferi ceva care spune „iubeşti atât de mult încât cred că ar trebui să citeşti asta..” şi o vei lăsa cu gura căscată. Toate fetele au auzit de acest roman, toate fetele au văzut ecranizarea, dar puţine au şansa să citească printre rânduri fiorul iubirii creat în romanul „Sub aceeaşi stea” de John Green.

2540#Prietenul căruia nu îi place să citească

Şi prietenul tău spune că mai bine ar traversa râul cu un băţ sau că mai degrabă şi-ar înfige ace în ochi decât să citească? Şi el spune că nu este capabil să ţină firul şi că după 2-3 pagini se plictiseşte şi lasă cartea? Şi el susţine că a încercat de multe ori să citească,dar pur şi simplu nu a reuşit?

Ei bine, dă-i „Jurnalul unui adolescent timid” de S. Chbosky şi îţi promit că va vedea cititul cu totul altfel. Este scris în aşa manieră încât pare că te uiţi la un film. Ba chiar mai bine, este scris de parcă vorbeşte fix un adolescent. Personal, i-am împrumutat acest roman unei prietene care nu citeşte şi după ce că l-a terminat într-o zi, mi-a mai şi cerut altul! Mda, face minuni. Dacă vrei să afli mai multe, click aici pentru recenzie.

soni_1_fullsize#Prietena care suferă

Ce lucru mai bun de făcut atunci când suferi decât să citeşti? Să intri în pielea personajului şi să uiţi de problemele tale. Nu am să mint, asta fac eu. Aşa alin eu orice dureri. Doar citind pot uita unde mă aflu şi cine sunt şi pot trăi o mie de vieţi o dată. Nu este asta minunat?

Probabil că la început prietena ta va avea o reacţie de genul „Crezi că am eu chef să stau să lecturez când sunt aşa supărată?”, dar nu te întrista. Spune-i doar să încerce povestea lui Soni şi îi promit eu că se va simţi mult mai bine după aceea. Va învăţa o mie de lucruri, la fel cum am făcut şi eu. Pentru a citi recenzia „Soni” de Andrei Ruse, click aici.

9026#Prietenul „vampirist”

Haideţi să apreciem pentru o secundă faptul că „Amurg” de Stephanie Meyer a fost primul roman care ne-a condus pe toţi spre lumea vampirismului. Dacă nu ar fi fost acest start pentru un nou „trend” în lumea librăriilor,dar şi a cinmatografiilor, nu ar mai fi existat acum, cel puţin nu atât de populare, seriale şi cărţi precum „Jurnalele Vampirilor” „True Blood” sau mai ştiu eu ce.

.Mie mi-a plăcut extrem de mult primul roman din serie,recunosc că m-a prins şi nu am de ce să te mint. Nu înţeleg de ce este atât de criticat, probabil din cauza filmului, dar este un roman excelent şi îl recomand pentru toţi „vampiriştii”!

micutele-mincinoase-cover#Pentru prietena amatoare de seriale TV

Nimic mai bun decât „Micuţele Mincinoase” de Sarah Shepard.

De ce? Pentru că dacă te uiţi la serial, asta te face să fii cât de puţin curios despre cum ar fi cărţile. Pentru că te intrigă într-un fel sau altul să compari în mintea ta cele două.

Venind de la prieten la prieten, pentru că te consider prietenul meu, îţi spun sincer că întotdeauna filmul este mai prost realizat decât cartea. Va fi un gest frumos, plus sigur că v fi curioasă să o citească imediat.

Ştiu că eu aş fi.

Dacă te-am putut ajuta cu sfaturile mele, apasă LIKE şi spune-mi în secţiunea pentru comentarii care crezi că este cel mai bun cadou pentru prietenul tău!

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!

1343881

Categorii
În cutia mea poştală

Surpriza de astăzi!

10841212_867837066590095_467318413_n

Doresc să-i mulţumesc Iuliei prin intermediul acestei postari! Nu mă aşteptam la un asemenea dar şi am rămas pur şi simplu fără cuvinte! Acum,drept răsplată voi posta recenzia pe blog! ❤