Am început să scormonesc prin biblioteca mea după cartea care are cele mai multe citate găsite şi apreciate de mine pe parcursul lecturii şi nu a fost nici o surpriză să fie chiar Fight Club de Chuck Palahniuk.
Primul pas pe care trebuie să-l faci către viaţa veşşnică este să crăpi.
Ştii zicala aia, că întotdeauna îi distrugi pe cei pe care-i iubeşti, ei bine, şi reciproca e valabilă.
Un minut era de ajuns. Cineva a trebuit să muncească din greu pentru el,dar un minut de perfecţiune merita efortul. Nu te poţi aştepta la mai mult de un moment de perfecţiune.
Iată extraordinarul miracol al morţii, ar fi aşa de dulce dacă, vai, n-ar exista ea.
La Fight Club nu contează cine cîştigă şi cine pierde. La Fight Club nu contează cuvintele. […] Şi la Fight Club auzi mormăieli şi fel de fel de zgomote, dar Fight Cub-ul nu are nici o legătură cu felul în care arăţi.
Uneori faci câte ceva şi o iei în freză. Alteori o iei în freză din cauză că nu faci ceva.
Dacă-ţi bagi pene în fund asta nu înseamnă că eşti pui.
Nu putem renaşte decât după un dezastru. Numai după ce ai pierdut totul eşti liber să faci orice.
Filosofia de viaţă a Marlei, din câte mi-a zis ea, constă în faptul că poate să moară în orice clipă. Tragedia vieţii ei este că asta nu se întâmplă.
Dacă ar trebui să alegi între a fi cel mai mare inamic al lui Dumnezeu şi a nu fi nimic, ce-ai alege?
Nu e de ajuns să fii unul dintre firele de nisip de pe plajă sau una dintre stelele de pe cer.
O armă nu face altceva decât să îndrepte o explozie într-o anumită direcţie.
Generaţii întregi au muncit în nişte slujbe pe care le urau tot sufletul doar ca să poată să-şi cumpere tot ce nu aveau de fapt nevoie.
Rămâi zâmbitor!
Pe data viitoare!
Andreea Paunescu 
Lasă un comentariu