Interviu cu Lavinia Călina! Apare „Ultimul avanpost” volumul 2??

Aşa cum am anunţat săptămâna trecută, autoarea cărţilor „Ultimul avanpost” şi „Neamul corbilor”, Lavinia Călina, mi-a acordat un interviu şi eu m-am asigurat că scriu aici cuvintele ei exacte şi aproape tot ce am vorbit. Este o persoană caldă şi deschisă şi mi-a făcut cea mai mare plăcere să vorbesc cu ea! Fără alte adăugiri, aici este interviul promis:

Andreea Păunescu:Care a fost momentul în care ţi-ai dat seama că îţi place să scrii?

Lavinia Călina: Nu cred că a fost un moment în care să-mi dau seama că îmi place să scriu. Pur şi simplu am făcut-o. Cred că am făcut-o mai mult de ciudă. Când m-am apucat să scriu „Ultimul avanpost” a fost o perioadă în care mă apucasem să citesc tot felul de cărţi cu tentă distopică, iar acţiunea se petrecea în America şi m-a enervant foarte mult. Char îmi doream să fie şi o carte care să se petreacă în România şi de aceea am scris „Ultimul avanpost”. Nu mai scrisesem absolut nimic înainte.

Andreea Păunescu: Şi mai urmează şi un al doilea volum sau ne laşi pe toţi în ceaţă?

Lavinia Călina:Al doilea volum e gata, e la editură deja. Undeva pe la sfârşitul lui martie sau începutul lui aprilie ar trebui să apară. Acum este în procesul de corectare.

Andreea Păunescu:Pentru faptul că ai scris cel mai mult despre România şi faptul că te-a enervat faza cu America, te consideri o naţionalistă?

Lavinia Călina:Am ceva patriotism în mine, dar nu exagerat. Mă mândresc cu ţara mea şi nu îmi e ruşine să zic că sunt româncă.

Andreea Păunescu:Cam unde te vezi peste 10 ani?

Lavinia Călina:Nu-mi place să gândesc pe termen lung. Sper doar să continui cu scrisul cărţilor şi mă bucur că am descoperit pasiunea asta şi că vă place foarte mult ceea ce fac.

Andreea Păunescu:Care este cartea care ţi-a deschis apetitul pentru literatură?

Lavinia Călina:Când eram mică citeam destul de mult, încă din clasa a V-a, dar în liceu am avut o mică „sfadă” cu literatura şi nu am mai citit nimic. Am fost obligată să citesc „Ion” şi „Ciocoii vechi şi noi” şi nu vreau să zic că sunt cărţi proaste, dar nu le-am înţeles la acel moment. Apoi am urmat facultatea de litere unde am citit doar ce mi se dădea şi era obligatoriu. Nimic care să mă atragă. Apoi m-a prins ploaia într-o zi la facultate, aveam de aşteptat 4 ore, nu aveam umbrelă şi am intrat în bibliotecă şi am pus mâna pe o carte la întâmplare. De atunci dacă întreabă cineva care e cartea mea preferată spun că este „Casa de la Răscruce” de John Saul. Nu e o carte chiar grozavă, dar era diferită de ceea ce citisem până atunci şi pot să zic că asta mi-a deschis apetitul spre literatură.

Andreea Păunescu: Care este autorul tău preferat?

Lavinia Călina: Nu cred că am unul singur. Mă uit acum în bibliotecă şi văd că am foarte multe cărţi de Reachel Mead şi John Green, dar îmi plac şi cei români. Nu pot alege.

Andreea Păunescu:Un mesaj pentru fanii tăi?

Lavinia Călina: Să nu renunţe niciodată la visele lor şi să nu se lase influenţaţi de alţii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!