Titlu: Ghici ce-i în cutie (Helen Grace #2)
Autor: M.J.Arlidge
Editura: TREI
Anul apariției: 2015
Numar de pagini: 408
„Dacă știi ce întrebări să pui, oamenii se pot dovedi surprinzător de serviabili.”
Recenzia primei cărți din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici.
Am citit prima carte în 2015, eram în ceea ce credeam eu ca ar fi o ‘pasă trecătoare’ de romane polițiste. Câteva cărți mai târziu și a început un fel de reading slump în care am mai citit doar vreo 5 cărți pe an (îmi e rușine cu mine) în care am fost un pic mai focusată pe facultate, cariera etc. Dar destul despre mine căci cum niciodată nu e prea târziu sa revin la vechiurile obiceiuri, iată-mă așadar scriind cum tare mi-a fost dor sa o fac! Revenind la oile noastre, las aici descrierea celui de-al doilea volum ca sa putem discuta despre cele ce-am citit:
Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept şi trimisă soţiei şi copiilor lui.
E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace ştie că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viaţă împlinită departe de casă în toiul nopţii?
Presa îl numeşte Jack Spintecătorul în sens invers: un criminal în serie, vânând bărbaţi însuraţi care duc vieţi duble.
Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o aşteaptă la capătul cursei…
Cum probabil v-am obișnuit deja cu stilul meu, eu nu am citit deloc aceasta descriere în prealabil, ci am intrat în poveste complet ‘oarbă’. Nu mare mi-a fost mirarea când m-am trezit cu măruntaiele spintecate și sufletul la gura după fiecare capitol!
In caz ca nu ești familiar cu detectiv Helen Grace, ar trebui ca mai întâi sa citești prima carte! Mărturisesc ca eu nu am avut răbdarea necesară sa o recitesc pe prima (chiar dacă au trecut 6 ani de atunci) și mi-a fost greu pe alocuri sa urmăresc povestea deoarece se menționează foarte multe evenimente anterioare pe care nu le mai tineam minte. Dar, pentru cine a citit prima carte din serie, cea de-a doua este -îndrăznesc sa spun- mai buna.
Firul narativ mi-a plăcut în mod special -si il recomand cu caldura mai ales cititoarelor- deoarece la început se desfășoară ca fiind o prostituata care isi ucide clienții, ii spinteca, după care le ambalează inimile urmând sa le livreze celor dragi. Cartea devine din ce în ce mai întunecată pe tot parcursul ei și iti promit ca nu poți sa iti dai seama cine e criminalul, desi suspectezi pe toată lumea! E ca un roman de Agatha Christie adaptat la vremurile noastre.
As vrea sa dezvălui mai multe dar știu ca o sa ii iau din farmec. Este acel gen de poveste în care trebuie sa știi cât mai putin -sau în cazul meu nimic- pentru a te bucura maxim de experiența oferită de acest rollercoaster plin de dezvăluiri.
As vrea sa mentionez ca nu este deloc o poveste ușor de digerat și dacă știi ca ești ușor declanșat de evenimente triste sau grafice, acest roman nu este pentru tine. Te-aș ruga nici sa nu îl recomanzi cuiva drag care se potrivește acestei descrieri. Deoarece este un roman foarte grafic cu detalii referitoare la omucidere, consumul de substanțe ilegale, sex cu și fără consimțământ. Nu vreau sa sune cliseic, dar are un puternic impact emoțional și cu siguranță nu este pentru toată lumea. Eu una m-am găsit rămânând cu un gust amar și lacrimi pe obraji la sfârșitul acestei cărți, așadar pune-ți centura de siguranță și fii pregătit de impact!
„Deodată capul i s-a dus pe spate. L-a săgetat o durere insuportabilă – era tras de păr foarte strâns, tras înapoi cu forţa, tot înapoi. Deja nu mai putea să respire – o cârpă îi astupa gura şi nasul. O duhoare înţepătoare i-a inundat nările, iar reflexele i s-au declanşat prea târziu. Se lupta să trăiască, dar îşi pierdea deja cunoştinţa. Apoi s-a făcut întuneric.”
Rămâi zâmbitor,
Andreea Paunescu 
Lasă un comentariu