Bună seara, oameni frumoși ai internetului!
M-am întors cu o superprovocare de la StoneMania Bijou într-un nou articol scris pentru competiția SuperBlog 2022.
Așadar, astăzi o să vă povestesc prima mea experiență cu cristalele. Trigger warning: dacă ești ușor de speriat sau ai probleme cu poveștile înfiorătoare cu spirite, articolul acesta nu este pentru tine și te rog să închizi pagina. Ceea ce urmează să relatez mi s-a întâmplat mie, este complet adevărat – nu doar inspirat din fapte reale – și sincer, îmi tremură mâinile și mi se face pielea de găină doar când îmi amintesc. Dar hei, este Octombrie, așa că am voie să povestesc acum.
Ca să-ți dau puțin context. Eu și iubitul meu ne-am mutat împreună într-un apartament din blocul în care el a copilărit. Proprietara apartamentului era în vârstă așa că fiicle dânsei au dus-o la azil deoarece ele locuiau în Anglia, respectiv Canada. La o lună după ce ne-am mutat, proprietara a decedat în azil și de aici începe coșmarul.
Pentru început, atunci când ne-am mutat apartamentul era plin de mobilă veche. Una dintre fiicele proprietarei ne-a spus că putem goli apartamentul și să îl mobilăm cum vrem noi, iar mobila a fost luată de către o verișoară. Noi am păstrat niște cărți de-ale dânsei, un tablou cu Mona Lisa goblen și o comodă de televizor.
După decesul proprietarei, lucruri stranii au început să se petreacă. Pe lângă faptul că doar CĂRȚILE EI picau adesea din bibliotecă, fără să fie geamuri deschise în casă, curent, etc, în fiecare zi se auzea un ciocănit puternic în ușă. Mereu deschideam ușa de la intrare și niciodată nu era nimeni.
Apartamentul are 3 camere, dintre care 2 sunt decomandate. Pentru că eu lucrez de acasă, una dintre camere este „biroul meu”. Se întâmplă ca această cameră să fie chiar lângă ușa de la intrare, implicit lângă holul blocului. Și uite cum într-o dimineață lucram, era cam 10:30, și am închis ușa de la cameră pentru că erau ceva babe în bloc care vorbeau foarte tare și eu urma să intru în ședință. La vremea aceea, aveam biroul așezat pe peretele opus ușii camerei, deci eram cu spatele la ușă. Aud un ciocănit puternic în ușa camerei și mă gândesc că e iubitul meu care a uitat ceva acasă și nu știe dacă sunt în ședința cu camera pornită, deci dacă poate sau nu să între în cameră.
În acel moment mai aveam vreo 5 minute până la ședință și fără să mă gândesc prea mult și încă cu ochii în ecranul laptopului am spus ferm „intră!”. Moment în care ușa camerei s-a dat de perete fără ca nimeni să fie acolo. Abia acum mi-am dat seama că eu încuiasem ușa în urma iubitului meu, cheia a rămas în ușa și fizic, nu avea nimeni cum să între în apartament. A înghețat sufletul în mine și atunci am știut că ceva este foarte neînregulă.
Ca să ajung la prima mea experiență cu cristalele, lucrurile acestea au continuat să se întâmple: ciocănitul puternic fiind de fapt în ușa de la birou, nu de la ușa de la intrare și lucruri care picau din bibliotecă. Totul până când tatăl unei prietene de-ale mele a făcut COVID și ca să nu fie nevoită să stea în izolare, i-am spus că o putem găzdui noi timp de două săptămâni.
Această prietenă este foarte spirituală și de cum a intrat în apartament a spus ca simte un vibe ciudat și că tabloul pe care l-am menționat mai sus transmite ceva energii negative, fără ca ea să știe nimic din ce am relatat mai sus. Îi povestesc cu lux de amănunte cele întâmplate și ea a scos din bagaj bețișoare parfumate și a pus că o să îmi purifice casa.
Făcea asta în fiecare zi, nu se putea odihni noaptea și chiar o visa pe răposata fără să o fi cunoscut vreodată. După o săptămâna, mi-a făcut cadou un cristal de turmalină neagră și pot să spun cu mâna pe inimă că de atunci, acel cristal mă protejează de orice energie negativă. Atunci când l-am atins pentru prima oară, i-am simțit energia și am știut că nu avea să mi se mai întâmple nimic. A trecut aproape un an de atunci și eu, iubitul meu și cățelușa noastră suntem fericiți într-un acasă fără incidente.
Tu ai avut experiențe paranormale? Cum le-ai depășit?
Rămâi zâmbitor,
Andreea Paunescu 