Recenzie „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak

Titlu: Hoţul de cărţi

An apariţie: 2011

Autor: Markus Zusak

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 568

Probabil te-ai uitat deja la film,nu? Mhm,pun pariu că da. Şi dacă nu te-ai uitat şi nu ai răbdare să citeşti cartea,după ce vei termina de citit această recenzie,vei downloada acest film,îţi garantez. (The book thief)

De ce spun asta? Pentru că „Hoţul de cărţi” de Markus Zusak nu are cum să nu pătrundă şi în cea mai întunecată şi nonşalantă inimă. Acest roman îţi va lua sufletul în pumni,îl va ţine slab la început,dar treptat îl va strânge cu aşa o forţă încât la final nu vei mai putea fi capabil să respiri. Din proprie experienţă spun că nu m-am lăsat până când nu am citit câte 250-300 pg pe zi deşi nu aveam atâta timp. „Hoţul de cărţi” este genul de roman în care îţi şopteşti singur „trebuie să mă opresc…” dar dai pagina în acelaşi timp şi mai citeşti vreo 4-5 capitole.

Acum să-ţi explic despre ce este vorba. Liesel Meminger. Personajul principal. Această fetiţă trece prin atâtea încercări la o vârstă atât de fragedă cărora eu nu le-aş fi făcut faţă nici măcar la vârsta pe care o acum şi ,ca să fiu sinceră,probabil că niciodată. Ce simte această fetiţă şi toate necazurile care se abat asupra ei în Germania nazistă te vor ţine cu sufletul la gură şi vei vrea tu singur să-ţi scoţi inima din piept ca să nu mai simţi atâta empatie.

Vei suferi odată cu ea. Vei învăţa odată cu ea. Vei dobândi şi tu dorinţa de a citi din ce în ce mai mult odată cu ea. O vei aprecia că fură cărţi. O vei înţelege deplin. Şi mai presus de toate,îţi vei dori să fii acolo să o îmbrăţişezi şi să îi spui că totul va fi bine.

Ştiu că ţi se pare poate mai uşor să vezi filmul,dar nu va reuşi niciodată să-ţi taie răsuflarea precum o face cartea. Mai ales că unele evenimente sunt schimbate,altele sunt ,pur şi simplu,tăiate,trecute cu vederea. Şi anumite lucruri din carte,care nu apar în film,te fac să o înţelegi altfel. „Nu judeca o carte după filmul ei” nu-mi aduc aminte cine a spus asta,dar mare dreptate a avut.

Citeşte cartea (sau uită-te la film) şi spune-mi părerea ta în secţiunea pentru comentarii.

Rămâi zâmbitor!

Pe data viitoare!