Titlu: Triologia Grisha, vol II, Regatul furtunilor
Autor: Leigh Bardugo
Editura: Trei
Anul apariţiei:2014
Număr de pagini: 432
Disponibilă: Librăria Online Librex
„Slăbiciunea e o mască. Poart-o oricând vrei ca lumea să ştie că eşti şi tu om, dar niciodată când simţi că eşti slabă.”
Cu ceva timp în urmă am citit Regatul umbrelor de Leigh Bardugo (click pe titlu pentru recenzie) şi mi-am zis „Distopie mai frumoasă ca aceasta nu mi-a fost dat să citesc!” şi cu gândul în minte că trebuie să termin seria am făcut tot posibilul să o citesc şi iată că Librăria Online Librex mi-a sărit în ajutor şi curând voi posta şi recenzia ultimului volum. Până atunci, să vă povestesc despre cel de-al doilea.
„Întunecatul“, conducătorul Grishei, a supravieţuit bătăliei din Falia Umbrei şi reapare cu o putere înzecită şi un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în ţara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forţele ce ameninţă Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei creşte, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între ţara ei, puterea pe care o are şi dragostea pentru Mal, altfel riscă să piardă totul în faţa asaltului iminent.
Ce părere am eu despre Regatul furtunilor de Leigh Bardugo, te întrebi? Ei bine, după cum sugerează şi rating-ul de pe Goodreads, cinci steluţe pentru un volum care merita 10/5.
Sinceră să fiu, chiar nu mă aşteptam să fie atât de bun căci de obicei seriile, sau în cazul de faţă triologiile, tind să-şi piardă farmecul pe parcurs. Tocmai de aceea nu prea citesc aşa de multe serii fantastice sau distopice decât dacă aud laude în sus şi-n jos până când mă conving că merită.
Dar am rămas plăcut surprinsă când am văzut că volumul doi al seriei nu este cu nimic mai prejos decât primul. În momentul de faţă consider această triologie mult mai bună decât Divergent şi este în topul preferinţelor mele!
Cam totul îmi aminteşte într-o oarcare măsură de vecinii noştri ruşi de peste hotare, denumirile anumitor obiecte şi băuturi, satelor, oamenilor. Totul are un aer atât distopic cât şi extrem de rusesc! Nu ştiu cum să mă exprim doar că-mi dă acel sentiment că totul s-ar petrece atât de aproape de mine, atât de cunoscut şi totuşi atât de misterios, familiar dar şi bizar. Cred că trebuie să citeşti ca să-ţi dai seama de ceea ce zic, chiar dacă sună puţin nebuneşte.
Adevărul este că îmi place atât de mult încât cred că o să mă apuc să o mai citesc o dată după ce termin şi cel de-al treilea volum, deja mă apucă groaza când mă gândesc că trebuie să ies din această lume atât de curând! Probabil voi mai amâna puţin volumul trei, doar aşa ca să am de ce să mă agăţ!
Trecând peste planurile mele de lectură avansate şi reîntorcându-mă la Regatul furtunilor vreau să spun că merită citită pe deplin! Ştiu că am avut câteva eşecuri literare şi am avut şi un mare reading slump, dar dacă romanul acesta nu m-ar fi scos, nu ştiu ce aş fi putut face! Nu mai simţeam nevoia să mai citesc nimic şi după câteva pagini eram prinsă şi inima mea atârna de un fir de aţă, la fel cum face de fiecare dată când citesc nişte pagini al dracului de bune!
„Ce rană nu putea fi vindecată de puterea Grisha? Una făcută de o creatură care nu ar fi trebuit să existe niciodată.”
Rămâi zâmbitor!
Andreea Paunescu 
Lasă un comentariu