Recenzie Amantii 3.0 de Corina Ozon

edit3

Titlu: Amantii, vol 3, Amantii 3.0

Autor: Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

Numar de pagini: 192

4stars

Goodreads

„-Am avut un iubit in Romania.

-A murit?

-Oarecum. E inca insurat.”


 

Recenziile pentru volumul 1, Zilele amantilor si volumul 2, Noptile amantilor le puteti accesa dand click pe titul respectiv.

Putem sa stam o secunda sa apreciem cat de geniala e coperta Amantii 3.0 de Corina Ozon?

Oh Doamne, sunt vanduta!

Okay okay, acum trecem la treburi mai serioase de atat.

Dupa cum mentionam si in recenziile volumelor anterioare, cartile astea devin din ce in ce mai bune! Actiunea mult mai intensa, personajele se dezvolta incredibil de tare si romantismul isi iese din limite!

„-Lasa-ma, am un crater in inima si nu sunt pregatita sa mi-l umpli tu acum, si nici sa-mi schimbi inima.

-Eu nu vreau sa umplu acel crater, pentru ca nu-mi apartine. Si nici inima nu trebuie sa ti-o schimbi, pentru ca asta este a ta. Dar pot sa-ti promit ca te voi invata sa dansezi in jurul vulcanului.”

Cred ca dintre toate volumele acesta m-a tinut cel mai tare cu sufletul la gura pana acum deoarece totul se intampla atat de rapid, mai mai ca nu pot sa tin pasul. E genul de roman pe care il citesti si uiti-sa-mai-speli-vasele, uiti-sa-iti-faci-tema si uiti-sa-hranesti-cainele-si-pisica.

Da, chiar atat de bun pe cat ai citit! Si doar ma stii, nu zic asta foarte des.

„Pentru asta cred ca trebuie sa traiasca omul. Daca n-are un dor, sa si-l faca!” 

Stiu ca tind sa fiu destul de „rea” in privinta rating-urilor, dar am si un motiv pentru care am scazut o steluta din maximum: tripla perspectiva.

Acum nu ma intelege gresit, ador sa intru in mintea fiecarui personaj si sa aflu ce crede sau ce simte, dar nu mi-a placut ideea ca era aceeasi intamplare trei capitole la rand, dar prin ochii altcuiva. Adica, stiu deja ce s-a intamplat, putem trece peste?

La un moment dat s-a simtit un aer repetitiv si enervant, mai ales spre final. In rest, nu cred ca am ceva de comentat si nu as sti ce sa zic fara sa divulg ceva intamplari. Iar in carti ca acestea, e mai bine sa nu stii nimic dinainte.

*inafara de citatul de la inceput, I’m evil af muhahaha*

Dar in concluzie, lectura antrenanta si plina de suspans si de rasete. Astept cu nerabdare continuarea care m-a lasat atarnata pe o stanca. Of. Viata de cititoare.

„Tu esti chiar cretin. […] Femeile astea au suflet, bai, coaie triste!”


 

Ramai zambitor,

1343881

Recenzie Noptile amantilor de Corina Ozon

17077847_1238939859522117_510913827_n

Titlu: Amantii, vol 2, Noptile amantilor

Autor: Corina Ozon

Numar de pagini: 240

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

4stars

Goodreads

„Cati imi zambea goala din pat. Facea ce facea si reusea sa ma umple de fericire.Nu imi punea intrebari cretine, nu ma futea la creieri cu povesti lacrimogene, nu ma presa. Era suficient ca exista goala in pat.”

 


 

Dupa cum am spus si in recenzia anterioara, Noptile amantilor de Corina Ozon e chiar mai bun decat Zilele amantilor (click pe titlu pentru recenzie)!

M-a surprins in mod placut prin rasturnari de situatie tratate cu umor si daca in primul roman am ras cu gura pana la urechi, volumul acesta m-a facut sa ma doara burta de hohote.

In plus, exact atunci cand credeam ca stiu exact ce urmeaza sa se intample si ca sunt eu smechera si mi-am dat seama de tot, am ramas complet socata sa aflu ca nu e chiar asa.

Fiecare capitol tine ceva nou, este un element de continuitate ce nu te lasa sa iei o pauza sa mananci, sa bei apa, sa respiri.

„Toti zic sa nu gandim cu coaiele, la decizii importante. […] Ba fix cu alea sa gandesti. Si stii de ce? Ca viata trece, iar coaiele se scofalcesc. Si ramai, la final, un trist cu coaiele uscate. […] Dar una e sa ai in creieri niste coaie vesele si alta e sa ai coaie triste. Ma-ntelegi?”

Pur si simplu m-a facut sa nu ma opresc din citit prin simplitate. Nimic pompos, nimic iesit din comun, nimic perfect.

Ai crede ca e povestea aia tipica in care barbatul isi inseala nevasta si se poate termina in doua feluri: ori o paraseste ori realizeaza ca ,vai, parca o iubea candva si ramane cu ea de dragul amintirilor si copiilor.

Dar firul este mult mai despicat, impletit si incurcat decat pare la prima tragere cu ochiul. E o simplitate complicata care-mi da un aer sofisticat, dar direct la subiect, daca are sens?

In fine, probabil ar trebui sa citesti singur ca sa-ti dai seama despre ce vorbesc si atunci o sa intelegi mai bine. Recomand cu drag, mi-a facut ziua mai buna atunci cand am citit-o!

„Dupa ce a grohait ca un porc, a sarutat-o pe umeri si i-a zis ca e femeia vietii lui.”


 

Ramai zambitor,

1343881

Recenzie Zilele amantilor de Corina Ozon

edit1

Titlu: Amantii, vol 1, Zilele amantilor

Autor: Corina Ozon

Anul aparitiei: 2014

Editura: Herg Benet

Numar de pagini: 192

4stars

Goodreads

„Parul lung, roscat si ochii albastrii spre verzi in care, sa-mi bag pula, m-am pierdut cand s-a uitat la mine.”


 

Ca sa fiu complet sincera, cel mai misto lucru la Zilele amantilor de Corina Ozon este ca totul e pe fata. Nimic nu e dat pe dupa deget, nimic nu e inflorit, romatic sau, cu alte cuvinte, plictisitor de moarte.

Nu am fost niciodata genul de femeie care sa se dea in vant dupa Fat-Frumos, trandafiri si lumanari. Tocmai de aceea cred ca m-am bucurat atat de mult sa citesc si eu o carte care sa nu imi vanda minciuni despre mariajul perfect sau barbatul visurilor oricarei doamne. Asa ceva nu exista si in sfarsit cineva a spus-o!

„Voiam sa trec pe la tine azi, ca nu te-am vazut de mult. Cum? Te mariti? Pai, si ce are maritisul cu fututul?”

Cred ca nu am mai ras cu gura pana la urechi citind o carte de ceva timp! De ce? Pentru ca mi-era dor de ceva glume pur romanesti de la mama lor! Mai ales aici in Anglia, oamenii astia sunt tare plictisitori la umor. Aveam nevoie sa-mi amintesc de unde am venit.

Si nu numai amuzament, dar si aventurile din acest roman sunt atat de picante si suculente incat l-am citit in cel mai scurt timp. Muream de nerabdare sa aflu ce se mai poate intampla.

In plus, e atat de pur romanesc incat imi venea sa plang! Am iubit fiecare secunda petrecuta citindu-l si inca si mai mult avand in vedere continuarile. Care, daca ar fi sa adaug, sunt din ce in ce mai bune!

Imi plac situatiile in care sunt puse personajele, imi place tripla perspectiva din care se prezinta totul, desi uneori este aceeasi intamplare din mai multe puncte de vedere si devine putin repetitiv, dar vazand cum a interpretat fiecare personaj aceeasi situatie te ajuta sa intelegi mai bine actiunea, sa vezi imaginea cea mare, nu sa fii subiectiv.

Toate ca toate, m-a intrigat si m-a adus pe culmile hazului, dar uneori am si plans, de ce sa mint? Ca doar asa e viata, nu e mereu un haz, iar Corina Ozon chiar a stiut cum sa transforme o poveste aparent banala intr-o adevarata capodopera!

„Si cu pula-n cur, si cu sufletul in rai nu se poate!”


Ramai zambitor,

1343881

2016?

14195916_1073214642761307_1025338639741192936_o.jpgSau pe unde am umblat? Sau ce-am mai facut?

Ei bine, am fost cam peste tot. M-am tot invartit si rascolit. Am fost si intr-un slump. Mi-am revenit? Poate. Dar nu per total. Inca mai lucrez la asta. Dar sunt bine.

Prima jumatate a anului a fost la fel de plictisitoare ca toata experienta mea de licean. Invatam cate putin pentru examenul de bacalaureat, pierdeam ceva nopti prin cluburi si credeam ca viata inseamna doar distractie. Dar sa dea dracii daca aveam vreo idee ca viata mea se va schimba pentru totdeauna.

De ce zic asta? Nu stiam ce vreau sa fac mai departe. Nu stiam unde vreau sa dau, nu stiam nici macar ce profil. Stiam doar ca m-as cam feri de capitala. Sau nu? Habar nu aveam pe ce lume traiesc, zau asa!

Cum mi-a venit ideea sa aplic? Am primit un mail de la Edmundo ca se fac recrutari pe loc prin interviu si am zis „ba da’ io de ce sa nu ma duc? asa.. sa vad daca oi intra” si cand am auzit ca mi s-a facut o oferta neconditionata am inceput sa tremur. Aveam emotii. Reusisem singura. Nu spusesem nimanui ce vreau sa fac. I-am zis mamei cam cu o saptamana inainte. Apoi eram confuza. Nu stiam daca vreau sa merg, daca fac fata, iar cu daca si cu parca. Si in final, am decis.

Intre timp, am „luat bacul” si am intrat la facultate, la mama dracului ce-i drept, undeva peste ocean, in Anglia. Fusese visul meu de pe cand aveam vreo 15 ani si cand m-am vazut in avion am vrut sa tip. Dar am adormit. Cand am iesit din aeroport si am vazut ca scrie Birmingham Airport am vrut sa tip. Dar tot ce am putut sa fac a fost sa soptesc „sa dea dracii, sunt in Anglia” si acum, 5 luni mai tarziu, inca nu am tipat.

14380192_1088765047872933_6086365615782630285_o.jpg

De ce? Probabil ca inca sunt in stare de soc. Inca imi este ireal. Doar ce m-am intors de „acasa”, din Romania, acum doua saptamani. M-am simtit de parca nu as fi plecat si totusi de parca nu mai apartin.

Mi-a fost greu sa fiu departe? La inceput au fost zile in care ma dadeam cu capul de pereti si nu spuneam nimanui ca ma doare. Stiam ca parintii mei fac eforturi supraomenesti sa ma intretina aici, nu constientizam ca imi traiesc visul. Vedeam doar dorul ce ma macina.

De ce dor? De prietenii care nu m-au cautat o data? Nu. De cei ce imi scriau periodic? Da. De familie? Cel mai mult. De cainele meu? Absolut. Dar cel mai tare? De familiar.

Cand am venit aici nu aveam nimic. Doar ceva bani economisiti de tata si un vis. Am dormit fara cearceafuri, nu stiam ce sa-mi cumpar de mancare, nu mai gatisem in viata mea, nu mai fusesem singura in viata mea. Usor usor parca m-am mai prins, parca am inceput sa stiu de care rosii sa aleg din supermarket si care paste se fierb mai bine. Am inceput sa ma ridic singura.

14657340_1108792542543364_3412765076142941373_n.jpg

Am avut si prieteni care m-au ajutat enorm, am simtit sprijin din toate partile, apoi am avut un curs pe care nu l-am suportat deloc. Eram sigura ca o sa pic, ca eforturile mele au fost in van. Am vrut sa renunt. Am busit in plans in biblioteca universitatii. Toata lumea se holba la mine, nimeni nu m-a intrebat de ce plang. Am strans din dinti. M-am intors la curs, mi-am dat sufletul urmatoarele saptamani si uite asa am trecut.

15025546_1127822773967160_1675238191558593082_o.jpg

Banii nu mai erau de ajuns si a trebuit sa ma angajez. Am lucrat intr-o cabanuta din Christmas Market unde vindeam alcool. Am stat in picioare 10 ore pe zi, fara pauza de masa. Am strans din dinti desi nu mai puteam. Prietenii mei erau la petreceri, eu eram la munca. Am tras tare si am facut fata.
15722698_1177464865669617_1730381956_n.jpg

Acum sunt bine. Acum realizez ca am supravietuit. Acum inteleg cat de greu este sa fii plecat de acasa, sa strangi din dinti si sa speri la mai bine. De aceea ma trezesc in fiecare dimineata cu gandul ca pot s-o fac desi mi s-a zis ca n-am sa pot. Cum mi s-a zis ca n-am sa reusesc sa intru la aceasta universitate, am demonstrat ca pot. La fel cum voi continua s-o fac.

Pentru toti cei ce mi-au fost alaturi in 2016, jos palaria. Pentru toti cei ce m-au descurajat, eh, uite ca inca pot!

Despre 2017 vorbim altadata cu mai mult drag.

Ramai zambitor!

The best is yet to come.

1343881

Recenzie Zona Zero de Lavinia Calina

Coperta_Zona-zero_Lavinia-Calina-423x652.jpg

Titlu: Zona Zero

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei:2015

Numar de pagini: 240

Disponibila: Herg Benet Publishers

5stars

Goodreads

LUPTA PENTRU SUPRAVIETURIE A INCEPUT.


Cum sa nu iubesti cartile scrise de fiinta asta talentata? 

Exact cand credeam ca Lavinia nu poate sa scrie ceva mai bun de atat, m-a surprins placut cu Zona Zero, care sper eu asa ca va fi o serie frumoasa la ce final a avut, dar fara spoilere.

Lovită de un virus necunoscut, omenirea se află în pragul extincției. Paraziții, cei atinși de boală, sunt ei înșiși cea mai mare primejdie față de puținii care au reușit să supraviețuiască. Iar lupta este aprigă. Pentru Elena, pierderea soțului la atât de scurt timp după ce s-a căsătorit din dragoste a însemnat punctul de pornire pentru o transformare care ar fi părut fără închipuire până atunci: salvarea grupului pe care va ajunge să îl conducă refugiată într-unul dintre ultimele bastioane ale umanității presupune sacrificii extreme și o voință de fier dincolo de limitele de care credea că nu este capabilă să treacă. Întâlnirea cu doi frați, tânărul Vlad și adolescenta Vanessa, va fi punctul de cotitură înspre decizia ultimă. Pe cine mai poate salva? Ce forță îi poate da dreptul să se joace cu vieți inocente? Poate să își regăsească sentimentele de iubire în pofida apocalipsei care pare să fi distrus totul în calea ei? Care este soluția pentru Zona Zero?

M-a tinut intr-un suspans de-a dreptul tembel ca am terminat-o intr-o zi, imediat ce am citit prima pagina am fost sigura ca n-am s-o mai las din mana. Si stiti si voi cu minciuna cu „doar o pagina” care mai apoi devine „inca un capitol si ma culc” si inevitabil este 3 dimineata si inchizi cartea pentru ca nu mai ai ce citi din ea.

Normal ca mi s-a intamplat din nou, ca de fiecare data cand ma apuc de ceva scris de Lavinia. Si cum gingasia din ea a ucis vreo 8 persoane in romanul asta, clar am plans de mama focului si am injurat putin de tot.

Mortii cu mortii si viii cu alcoolul.

15170965_682616221911273_3551444849972491446_n

Ei, dar ideea centrala a cartii a fost de-a dreptul geniala! Si cred ca nu as fi putut ales pe cineva mai capabil sa o scrie decat Lavinia. Pana la urma, nu oricine poate sa ucida cu sange rece si satanic iesit direct din crusta iadului personaje pe care le iubim.

Marturisesc totusi ca am citit-o in vara, cand am primit-o prin posta si am vrut atat de tare sa scriu recenzia, dar nu stiam cum. Inca nu am idee ce sa scriu ca sa nu stric surpriza. Inca ma tin de ideea mea ca mai bine citesti o carte fara sa stii prea multe despre ea la inceput, Zona Zero de Lavinia Calina nu face nici o exceptie in acest context.

Tot ce pot sa spun, in final, e ca am citit tot ce a scris ea si cu siguranta voi citi si ce va mai urma sa publice, pentru ca este o autoare care imi ajunge la suflet pe toate nivelele posibile. Uite asa imi ia inima si se joaca cu ea si pe mine nici macar nu ma deranjeaza!

Ca si roman este plin de actiune si, ca de obicei, format doar din rasturnari de situatie la care nu se astepta nici mama dracului! Nu stiu ce as mai putea adauga aici, a fost prea bun ca sa fie adevarat, sincer!


Dusmanul dusmanului meu imi este cel mai bun aliat.

Ramai zambitor!

1343881

Recenzie Neamul corbilor de Lavinia Calina

15211669_1140812632668174_887816268_n

Titlu: Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor

Autor: Lavinia Calina

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2016

Numar de pagini: 296

Disponibila: Herg Benet Publishers

5stars

Goodreads

TU CAT DE MULT TE POTI ASCUNDE DE MAGIE?


Dupa cum puteti vedea si pe pagina mea de Goodreads, am inceput Neamul corbilor, vol II, Blestemul zorilor de Lavinia Calina ieri si l-am terminat azi. Mai precis acum vreo 2 ore si in Anglia este ora 4:42 si eu m-am apucat de scris recenzia pentru ca nu mai aveam rabdare sa imi vars ofurile si sa va conving sa cititi seria.

Lavinia, daca citesti asta, te urasc! Si stii tu de ce si cum, da?

Acum sa trecem la treburi mai importante, pana nu primesc un mesaj pe facebook cu multe emoticoane ce rad malefic la mine. Da, Lavinia, astept si asta, esti o scumpa.

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Dar la modul cel mai serios acum, in caz ca nu ai citit primul volum, Neamul corbilor- Copiii Intunericului de Lavinia Calina, ar fi cazul sa te indrepti spre pagina aceasta si sa nu iti iei spoilere din postarea asta. Da, stiu ca au trecut aproape doi ani de cand am scris recenzia, dar ce-ai facut tu in astia doi ani de nu ai citit primul volum? Of.

Prin urmare, asa cum scumpa mea prietena, Lavinia, ne-a obisnuit cu stilul ei de a scrie, actiunea m-a tinut intr-un suspans constant, bine ca mi-am amintit dracu sa mai si respir!

Si nu stiu cum face, dar limbajul ei strict vulgar aduce un farmec aparte actiunii. Cred ca daca nu ar avea injuraturi de la mama lor, personajele ar fi plictisitoare si pale. Trebuie sa ii atribui puncte in plus pentru stil. Gurl, you’ve got this!

Cand ochii ei i-au intalnit intr-un final pe ai mei, am primit si raspunsul. Erau negri ca noaptea, iar intunericul ce se ascundea in ei ma infiora.

Nici nu stiu cum sa-mi formulez cuvintele astfel incat sa nu ajung eu injurata prin comentarii ca mare spoil ce-am dat si ce block imi iau.

Dar am sa incerc sa va zic ca nu am idee de ce cititi recenzia asta, ca doar daca ai citit prima carte n-oi fi dobitoc sa n-o vrei si pe a doua, doar sunt geniale!

Orice scrie Lavinia, adauga-ma pe lista. (maine recenzez si Zona Zero, sssht)

Nu puteam sa ii zaresc fata, sa vad cine e. Puteam doar sa-i simt teama, frica si deznadejdea.

Per total, m-a tinut in priza total, m-am culcat la 7 dimineata in conditiile in care ma trezeam la 10 si aveam si de predat dita proiectu’! Da’ ce sa fac? Nu ma puteam opri, zau! Cum n-o sa poti nici tu o data ce te-ai apucat. Deci sugerez sa-ti faci o gustarica si-un ceiut, ca ai ceva de stat si lecturit. (dea, asa mai zic eu)

O carte fantastica cu personaje super dinamice si o actiune in continua miscare. Nu am avut timp sa reactionez la ceva, ca se intampla altceva si cu totii stim cat de mult iubesc rasturnarile de situatie! Am plans si am ras constant, mereu am simtit cate ceva, orice rand, orice fraza. Dar cum spuneam, nu se poate altfel cu Lavinia. Iti baga cutitul in inima si dup-aia isi cere scuze, dar 5 pagini mai tarziu, ca sa vezi, pune si sare! Dar nici nu as vrea sa fie altfel.

Astept al treilea volum mai rau ca vacanta de Craciun!


Am crezut ca daca visele imi sunt pline de lumina asa imi vor fi si zilele, dar m-am inselat… Doamne, cat m-am inselat.

Ramai zambitor!

1343881

Recenzie „Cronica unei despartiri” de Andreea Chiuaru

Screenshot_2016-11-23-20-16-24-1 (1).png

Titlu: Cronica unei despartiri

Autor: Andreea Chiuaru

Numar de pagini:289

Self-published

Anul aparitiei: 2016

Disponibila: Blog pentru suflet

5stars

Goodreads

Alex, ce-am facut iubirii noastre? In ce m-ai transformat?


Am citit Cronica unei despartiri de Andreea Chiuaru imediat ce am primit-o -si asta a fost pe la inceputul lui Septembrie- si imi cer mii si mii de scuze ca nu am mai dat nici un semn pe blog inca de pe atunci, dar am plecat in Marea Britanie la studii si asta mi-a cam ocupat tot timpul.

Pe aceasta cale as vrea sa le multumesc tuturor celor ce mi-au scris in aceasta perioada sa se intereseze daca sunt bine, celor care au verificat blogul sa vada daca am mai postat ceva si celor care au ramas alaturi de mine in aceasta perioada dificila.

Dar nu am inceput aceasta postare pentru a ma pune pe mine in centrul atentiei, ci pentru a vorbi despre minunatia asta de roman creat de buna mea prietena, Andreea. (fetele cu numele acesta chiar sunt speciale, nu?)

O eroină fără nume – care ar putea, foarte bine, să fie oricare dintre cititorii mei care au trecut cel puțin o dată printr-o despărțire de un om drag – și enigmaticul, capriciosul Alex, personaj-cheie și destinatarul unei serie de douăsprezece scrisori care apar consemnate la finalul fiecărui capitol. Sau, cu alte cuvinte: despre negarea unui sfârșit evident, presimțirea și chiar certitudinea că ești înlocuit de omul care pentru tine înseamnă totul și dorința de a urî un om pe care l-ai iubit.

5 stelute nu doar pentru ca o iubesc pe Andreea, ci pentru ca merita toate aprecierile din lume! Am vrut sa scriu recenzia asta acum ceva timp, tot am mazgalit in caietul meu de idei in continuu, nu stiam cum sa imi asez toate gandurile intr-o singura postare si fara sa dau prea multe detalii. Am atatea de zis!

Dar m-am gandit ca trebuie sa incep de undeva si aleg sa vorbesc despre roman cu totul pentru ca nu am gasit nimic negativ in relatare sau in povestea propriu-zisa. L-am devorat de la inceput sa sfarsit, l-am adus cu mine in Anglia si l-am mai citit inca o data pana sa ma apuc de scris aici.

Hai sa renuntam la masti astazi. Dezbraca-te de secrete si temeri si spune-mi cat de greu iti este fara mine. […] Ma dezbrac intai de-un zambet, apoi, de-o minciuna. […]Atat de mult te… Am vrut sa scriu ca te-am iubit, dar ar fi o minciuna, nu? Te iubesc, te iubesc, te iubesc.

Pe parcursul intregii lecturi m-am simtit de parca Andreea si-a aruncat sentimentele pe foaie si s-au transformat, ca prin magie, intr-o adunatura de cuvinte care, mai apoi, s-au aliniat frumos si au creat o poveste demna de spus, de citit sau de ascultat.

A facut fix ce face ea cel mai bine: a scris cu sufletul.

Tocmai de aceea mi-a ajuns in inima, m-a facut sa plang in adevaratul sens al cuvantului si chiar m-a ajutat sa inteleg de ce anumite lucruri din viata mea nu mergeau tocmai bine.

Consider ca Andreea vindeca suflete cum putini oameni au darul, chiar si cand propria ei inima este bucati, a ales sa faca arta, nu sa se inchida inauntrul mintii ei. Si pentru asta te admir, draga mea!

Stii de ce imi e cel mai dor? De imbratisarile alea in care iti lipeai sufletul de al meu.

Si asa citate frumoase de scos din roman? Cu duiumul!

Povestea in sine este foarte emotionanta, o carare continua spre iubire, spre regasire, spre iertare. De la prima pagina pana la ultima plina de impasuri, decizii, lacrimi si putina nepasare uneori.

Recomand cu drag orice este scris de Andreea, iti poate intoarce sufletul pe dos intr-o clipa. Si n-ai sa-ti mai revii nici gand!


Cum ce intalnire, Alex?! Cu fericirea! Tot caut sa-mi fac programare, da’ e coada mare, dom’le! Toti vor sa fie fericiti zilele astea!

Ramai zambitor!

1343881