Categorii
Fără categorie

Recenzie Tot ce nu ți-am spus de Celeste NG

Titlu: Tot ce nu ți-am spus

Autor: Celeste Ng

Editura: Litera

Anul apariției: 2014 (2016 în România)

Număr de pagini: 240

Goodreads

„Înainte de asta, ea nu realizase cât de fragilă poate fi fericire și cum dacă nu erai atent, ai fi putut să o lovești și s-ar sfărâma.”

Tot ce nu ți-am spus este o poveste cutremurătoare centrată în jurul familiei și a ignoranței părinților în a vedea nefericirea propriilor copii. Acest fir narativ mi-a fost foarte apropiat de suflet deoarece și eu am avut o familie care voia să excelez cu orice preț la toate materiile de la școală și nu am cunoscut cu adevărat bucuria de a mă juca pe afară decât în vacanța de vară.

Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.

Narațiunea a fost într-adevăr plină de intrigă și suspans. Pagină cu pagină voiam să aflu în ce circumstanțe a murit Lydia sau ce a declanșat acest efect de domino care le-a distrus viețile celor dragi ei, încetul cu încetul.

Totuși, nu am putut să îi acord cinci stele pentru că nu a fost întocmai ceea ce mă așteptam. A avut ceva goluri pe alocuri care ar fi putut fi umplute mai repede în firul narativ sau, de ce nu, chiar diferit.

Mi-a plăcut construcția personajului Hannah, o fata care prin simpla ei atenție la detalii și ignoranța familiei, știe mult mai multe decât lasă să se vadă. Deoarece Lydia a fost mereu în centrul atenției și mama și-a propulsat asupra fiicei sale toate lucrurile pe care ea nu a putut să le obțină în viață, asta a făcut-o să își îndrepte toată atenția asupra Lydiei, uitând cu desăvârșire de Hannah. Iar asta nu a dus decât la o viață monotonă și sentimentul că nu e suficient de bună pentru rezultatele voite de mama sa. De cealaltă parte totuși, Hannah a dus o viață în libertate, dar în continuă umbră a surorii ei mai mari.

Toate ca toate, a fost o narațiune puternic jonglată cu idealul familiei și poverile pe care le pot duce copiii atunci când părinții nu au apucat să își împlinească visurile pentru că și-au întemeiat o familie. E vorba despre cum poți renunța la viitorul tău, dar îl propagi asupra copilului, conștient sau nu.

„Ai iubit atât de intens și ai sperat atât de mult, totul ca în final să nu rămâi cu nimic. Copii care nu mai au nevoie de tine. Un soț care nu te mai vrea. Nu a mai rămas nimic înafară de tine, singură și un spațiu gol.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie În ape adânci de Paula Hawkins

Titlu: În ape adânci

Autor: Paula Hawkins

Editura: Trei

Anul apariției: 2017

Număr de pagini: 432

Goodreads

El nu era un bărbat rău. Doar că atunci când iubea, iubea complet. Și ce era neînregulă cu asta?

Am citit cartea asta de cum a apărut deoarece sunt un fan înrăit Paula Hawkins după ce am citit Fata din tren. După cum bine știi dacă îmi citești blogul de ceva timp, ador un mister bine conturat, drept urmare acest titlu m-a lăsat citindu-l pe nerăsuflate.

Nel Abbott este moartă. E ultima dintr-un lung șir de femei înghițite de apele întunecate ale râului.

Sora ei, Jules, e măcinată de regretul că i-a ignorat strigătul de ajutor și are certitudinea că Nel nu s-a sinucis.

Ferește-te de apele liniștite. Nu știi niciodată ce ascund.

Cartea este bazată pe amintiri și pe a lua acțiunile din trecut și a le transpune în prezent pentru a înțelege firul întâmplărilor ce a dus la moartea lui Nel. Este o poveste atât de frumos împletită care te face să descoperi evenimente cruciale și motive pentru care s-ar fi sinucis (sau nu) Nel.

Are un puternic impact emoțional și consider că te învață importanța familiei, a trecutului și a viitorului. Mai ales, importanța observării schimbării comportamentale ale unui om și trăirile pe care nu le exprimă în mod direct, dar sunt acolo dacă le cauți puțin mai bine.

Adesea avem senzația că trecutul s-a dus și nu se mai întoarce, dar neglijăm de fapt să vedem că este încă aici, influențând prezentul întru-totul.

„Se spune ca femeile au lasat ceva din ele in apa, se spune ca apa pastreaza ceva din puterile lor, fiindca de atunci, le-a atras spre tarmurile sale pe cele fara noroc, pe cele disperate, pe nefericite, pe ratacite. Vin aici ca sa inoate cu surorile lor.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie Verity de Coleen Hoover

Titlu: Verity

Autor: Coleen Hoover

Editura: Epica

Anul apariției: 2018 (2019 în România)

Număr de pagini: 336

Goodreads

„Nu eram eroică. Nu eram nici simplă. Eram dificilă. Un puzzle emoțional sfidător care nu voia să fie rezolvat. Ceea ce era în regulă. Nu aveam chef să fiu rezolvată.”

Cu riscul de a mă repeta, am citit Verity în engleză pe Kindle, de aceea citatele vor fi puțin diferite având în vedere că le traduc singură, dar te asigur că sensul nu se pierde. Las mai jos descrierea pentru doritori:

Lowen este o scriitoare debutanta, cu mari dificultati financiare. De aceea, cand Jeremy, sotul celebrei autoare Verity Crawford, ii propune sa completeze seria de romane pe care sotia lui, grav vatamata intr-un accident, nu mai este capabila s-o duca la bun sfarsit, Lowen nu poate sa refuze oferta. Astfel, ajunge la resedinta Crawford, cu intentia de a sta cateva zile – atat cat sa caute prin haoticul birou al lui Verity orice notite si posibile schite de care ar avea nevoie ca sa inceapa sa scrie urmatoarele romane. Dar cu cat petrece mai mult timp impreuna cu Jeremy, cu atat mai putin se grabeste sa plece.

In biroul sotiei, Lowen gaseste un manuscris ascuns. O autobiografie continand marturii ingrozitoare, inclusiv adevarul din spatele evenimentelor care le-au distrus familia. Adevar care, daca i-ar ajunge la cunostinta lui Jeremy, l-ar zdrobi complet pe tatal deja indurerat. Lowen decide sa pastreze secretul despre manuscris, ingaduindu-i lui Jeremy sa continue sa creada ca Verity este nevinovata. Insa pe masura ce sentimentele lui Lowen pentru tatal si sotul devotat se adancesc, ea incepe sa se intrebe daca a nu-i dezvalui si lui ce-a aflat este in interesul ei.

Această carte prin definiție e făcută să îți împrăștie măruntaiele pe podea. Pe tot parcursul lecturii nu am făcut decât să mă gândesc și răzgândesc și să gândesc din nou.

Narațiunea este atât de frumos și neted scrisă încât fix atunci când crezi că ai găsit soluția, îți mai dă o piesă din puzzle căreia pur și simplu nu îi poți găsi locul. E de-a dreptul fascinant cum îți poți pune atâtea întrebări și totuși să nu ai nici măcar o fărâmă de răspuns.

Dacă îmi amintesc bine, cred că am citit-o în două zile pentru că eram mult prea curioasă să aflu deznodământul. Am stat în continuu cu sufletul la gură și recunosc că m-am îndoit din ce în ce mai mult de capacitățile mele de detectiv haha.

Recomand acest titlu oricui îi place un mister bine construit, dar și ceva mai mult romantism pe alocuri. Deoarece acțiunea se învârte mai mult în jurul unei povești de dragoste sau a unui oarece triunghi amoros în care nu este prea clar ce se petrece. Nu vreau să intru în detalii pentru că știi că eu încurajez întâlnirile pe nevăzute cu cărțile, acolo unde este cazul.

„Aceste cuvinte or să devină parte din tine, parte din intuiția ta și o să fii rănit din cauza lor. Chiar și-așa… chiar și în urma avertismentului meu generos, o să continui să ingerezi cuvintele mele, pentru că ăsta ești tu. Uman. Curios. Deci, mergi în continuare.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Shop my library

Am decis să mă despart de anumite titluri din biblioteca personală deoarece nu mai rezonează cu omul care sunt acum.

Multe dintre acestea au fost citite, iubite și adnotate, în timp ce altele nu au fost deschise niciodată. Aș vrea să își găsească un nou cămin și ca altcineva să le aprecieze.

Le puteți achiziționa cu un mesaj privat pe pagina de instagram @shopmylibrary pe care am înființat-o exclusiv în acest scop. Plata se face în avans în cont bancar sau pe revolut, iar transportul o să fie 10 lei prin poștă.

Categorii
Fără categorie

Recenzie O poveste haioasă de Ned Vizzini

Titlu: O poveste haioasă

Autor: Ned Vizzini

Editura: YoungArt

Anul apariției: 2006 (2014 în România)

Număr de pagini: 390

Goodreads

Cine nu s-a gândit să se sinucidă copil fiind? Cum să crești într-o lume ca asta și să nu te gândești niciodată la așa ceva?

Acest titlu a rezonat puternic cu adolescenta din mine, poate că tocmai de aceea nu am putut lăsa cartea jos. Luptându-mă eu însumi cu depresia încă de la o vârstă fragedă în care nu prea înțelegeam ce e viața asta și de ce ar trebui să mă bucur de fapt, mi-aș fi dorit să fi descoperit cartea aceasta atunci și știu că m-ar fi ajutat enorm să nu mă simt singură sau nevalidată.

În ciuda titlului, narațiunea atinge subiecte delicate ale sănătății mintale și conturează cu o doza de amuzament tema sinuciderii și a gândurilor obsesiv compulsive. Descrierea mai jos:

Craig Gilner are 15 ani şi ambiţia l-a aşezat pe drumul visat. Are tot ce-şi poate dori un tânăr de vârsta lui – o familie iubitoare şi un loc la unul dintre cele mai prestigioase licee din Manhattan –, dar fericirea întârzie să apară. 

Odată prins în caruselul competiţiei şi al temelor pentru şcoală, viaţa devine pentru Craig un coșmar: se confruntă zi de zi cu tulburări de alimentaţie şi de somn, consumă marijuana, îşi accentuează starea de nefericire visând la iubita celui mai bun prieten al său şi se plimbă de la psiholog la psiholog sperând la marea Schimbare, care să-i facă viaţa suportabilă. 

Dar schimbarea nu apare până când, în toiul unei crize, Craig ajunge să-i cunoască pe pacienţii de la secţia de psihiatrie a unui spital din Manhattan. De la aceştia tânărul învaţă cum să-şi înfrunte temerile şi să privească viaţa cu mai multă îngăduinţă.

Am început să o citesc cu un scepticism ieșit din comun pentru mine, credeam că o să fie doar o altă comedie cu adolescenți și cu toții știm că am văzut deja prea multe care seamănă prea tare. Ei bine, mare mi-a fost mirarea când am realizat că mă înșelasem amarnic!

O poveste haioasă de Ned Vizzini a fost tot ce nu am crezut niciodată că o să fie. M-am simțit atât de apropiată de personajul principal și complet de în asentiment cu tot ceea ce simțea. M-a făcut să înțeleg că depresia nu are în mod necesar un punct de plecare și că nu trebuie niciodată să compari cel mai rău lucru care ți s-a întâmplat ție cu al altcuiva. Și chiar dacă există lucruri mult mai rele, asta nu invalidează deloc experiențele pe care le-ai trăit tu. Suntem oameni diferiți, drept urmare rănim și suntem răniți în moduri diferite, dar egal dureroase pentru limita de durere pe care o poate suporta oricare din noi.

Așadar, ne sunt prezentate viețile altor pacienți de la secția de psihiatrie pentru adulți și problemele cu care se confruntă ei (sau motivul pentru care sunt internați acolo). Prin urmare, de aici încep și lecțiile noastre legate de a privi viața cu ochi mai blânzi.

Nu o să intru în amănunte deoarece povestea merită digerată pe îndelete de unul singur. O să închei prin a recomanda titlul oricărui cititor care se confruntă sau nu cu sine însuși și care s-ar putea să aibă nevoie de un mic pick-me-up.

Singura diferență este că ele nu constituie o opțiune valabilă în acest moment, sunt doar o posibilitate, așa cum tot posibilitate este și că aș putea să mă fac praf și pulbere chiar în momentul imediat următor și să mă risipesc prin univers ca o conștiință omniscientă. Doar că acum nu e momentul.

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle de Stuart Turton

Titlu: Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle

Autor: Stuart Turton

Editura: RAO

Anul apariției: 2018 (2020 în România)

Număr de pagini: 496

Goodreads

„Cât de rătăcit ar trebui să fii ca să lași diavolul să te conducă acasă? Atât de rătăcit, decid. Precis atât de rătăcit.”

Am citit acest titlu acum ceva timp și asta în limba engleză, deci mă scuzați dacă traducerile din citatele extrase de mine nu sunt exact ca cele de la editură, asta ca să începem cu un mic disclaimer. Ca de obicei, eu te sfătuiesc să nu citești descrierea sau să nu te avânți prea tare în ea deoarece această acțiune este de descoperit de unul singur, bineînțeles doar parcurgând-o. Totuși, dacă ai o personalitate care TREBUIE să știe, atunci îți las ajutoare aici dedesubt.

„Sunt ca un om din purgatoriu, orb in fata pacatelor care m-au izgonit aici.”
Conacul Blackheath, o cladire somptuoasa, dar la limita paraginii, este locul in care are loc un al mascat. Invitatii sunt membrii de vaza ai societatii (ofiteri, bancheri, medici etc.), care se strang pentru a rememora un eveniment tragic – moartea tanarului Hardcastle, fiul lordului Peter si al lui lady Helena Hardcastle. O moarte tragica intrerupe petrecerea, insa nu ii pune capat. Este vorba despre tanara Evelyn Hardcastle. De fapt, aceasta nu va muri o singura data. Atat timp cat Aiden Bishop, personajul principal, nu rezolva misterul mortii sale, scena decesului se va repeta neincetat, seara de seara.

Pentru mine lectura aceasta a fost exact ce îmi trebuia ca să ies dintr-un reading slump îngrozitor. Mi-a fost și mie recomandată și având în vedere că nu am mai postat nimic de câțiva ani, am cam rămas în urmă cu recenziile. Drept urmare, am selectat titlurile care m-au impresionat cel mai mult în perioada cât nu am mai fost prezentă aici și vor ajunge la tine binișor, într-o ordine absolut aleatorie.

Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle m-a ținut cu sufletul la gură cum nu mai reușise de mult timp o carte să facă. Deși din descriere poate părea o acțiune statornică, cu aceeași zi care se repetă la nesfârșit, vei afla rapid și sigur că lucrurile sunt mult mai complicate de atât. Tu vei deveni ușurel un detectiv care nu înțelege ce se petrece sau cine minte și oricât de tare te-ai strădui, Evelyn moare de fiecare dată.

Pregătește-te să îți pui sute de întrebări, chiar dacă la unele din ele vei afla răspunsul, nu o să fii sigur că era cel pe care îl căutai. Sau poate că ai greșit întrebarea? Ups, s-a întâmplat din nou să te aducă în impas.

O să fie o călătorie frustrantă și frumoasă în același timp, iar răbdarea o să îți fie testată și curiozitatea răsplătită pe măsură! Chiar te-aș ruga să îmi spui în comentarii dacă tu ai reușit să dezlegi misterul, eu una recunosc că nu am reușit.

„Ei bine, cum altfel ai putea numi o a doua șansă? mă întreabă ea. Nu îți place de bărbatul care erai odată, foarte bine, fii altcineva. Nu te oprește nimic, cel puțin nu de-aici înainte. Cum am mai spus, te invidiez. Noi restul suntem condamnați la a trăi cu greșelile noastre.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie Casa Păpușilor de M.J.Arlidge (Helen Grace #3)

Titlu: Casa Păpușilor (Helen Grace #3)

Autor: M.J.Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2016

Număr de pagini: 432

Goodreads

„Plângea pentru minciunile care-i fuseseră spuse, pentru sentimentul de rușine pe care-l avusese atâta vreme. Dar cel mai mult plângea pentru prostia lui, fiindcă acum știa că-și sacrificase cariera unui zeu fals.”

Recenzia primului volum din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici și cea a volumului doi aici.

Încă de când am citit cel de-al doilea volum undeva prin Noiembrie m-am îndrăgostit iremediabil de această serie și sincer nu cred că voi mai citi altceva până când nu voi fi terminat toate volumele. Ca de obicei, descrierea se află dedesubt (dacă ești previzibil):

Inspectoarea Helen Grace se află iarăși pe urmele unui criminal în serie într-un nou thriller plin de suspans marca M. J. Arlidge!
Ce legătură poate fi între o fată care se trezește răpită din propria casă și seches trată într-o pivniță mizeră și un cadavru descoperit absolut întâmplător pe o plajă pustie? 
Aparent nu e nicio legătură. Până când mintea ageră a inspectoarei Helen Grace, faimoasă deja pentru cazurile de criminali în serie pe care le-a elucidat, face conexiunile potrivite și descoperă numitorul comun: la mijloc e mintea diabolică a unui criminal – unul foarte inteligent, foarte precaut și foarte perseverent…

Din nou și din nou mi s-a tăiat respirația la fiecare capitol. Am ajuns la concluzia că este imposibil să citești asemenea cărți fără să faci măcar o grimasă pe parcursul lecturii. Am stat cu sufletul la gură, am vrut să elucidez misterul și întrebarea predominantă pentru mine a fost ‘de ce?’.

Nu știu despre tine, dar eu nu mă mai satur de o narațiune în care să urmăresc mai multe personaje și să pun singură cap la cap anumite indicii, ca mai apoi la final să mă dojenesc că răspunsul era în fața mea și nu l-am văzut.

Această serie e ca un sezon nesfârșit din Minți Criminale care te rupe și te coase la loc pe de-a-ntregul. Relatările sunt la persoana a treia și capitolele sunt structurate astfel încât să însoțești pe cineva nou de fiecare dată, așadar știi în permanență cam tot ce se petrece în interiorul personajelor.

Cum probabil am mai afirmat și în recenziile precedente, aceste titluri nu sunt pentru toată lumea și nu le-aș recomanda niciodată persoanelor sensibile. Deoarece sunt foarte grafice, pe alocuri chiar înfricoșătoare (nu mă refer aici la apocalipsă zombie, ci la lucuri de care ne temem în viața de zi cu zi: omucidere, criminali în serie, răpitori, molestatori, etc). Prin urmare, aș îndemna oamenii care știu ca sunt slabi de înger în legătură cu aceste subiecte să nu deschidă aceste cărți.

„Pentru el, copiii au fost întâi o sursă de enervare și cheltuială, iar mai târziu un bun comun, pe care-l păsase amicilor săi pedofili. Poate suferise când fusese tânăr. poate existaseră experiențe și demoni care-l făcuseră să se poarte așa cum se purtase, dar Helen nu voise niciodată să știe. Refuza să accepte gândul că brutalitatea lui putea fi cumva scuzată sau justificată.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie Ghici ce-i în cutie de M.J. Arlidge (Helen Grace #2)

Titlu: Ghici ce-i în cutie (Helen Grace #2)

Autor: M.J.Arlidge

Editura: TREI

Anul apariției: 2015

Numar de pagini: 408

Goodreads

„Dacă știi ce întrebări să pui, oamenii se pot dovedi surprinzător de serviabili.”

Recenzia primei cărți din seria Helen Grace de M.J.Arlidge poate fi accesata aici.

Am citit prima carte în 2015, eram în ceea ce credeam eu ca ar fi o ‘pasă trecătoare’ de romane polițiste. Câteva cărți mai târziu și a început un fel de reading slump în care am mai citit doar vreo 5 cărți pe an (îmi e rușine cu mine) în care am fost un pic mai focusată pe facultate, cariera etc. Dar destul despre mine căci cum niciodată nu e prea târziu sa revin la vechiurile obiceiuri, iată-mă așadar scriind cum tare mi-a fost dor sa o fac! Revenind la oile noastre, las aici descrierea celui de-al doilea volum ca sa putem discuta despre cele ce-am citit:

Cadavrul unui bărbat este găsit într-o casă goală. Inima i-a fost scoasă din piept şi trimisă soţiei şi copiilor lui.
E prima victimă, iar inspectoarea Helen Grace ştie că nu va fi ultima. Dar de ce s-ar afla un bărbat cu o viaţă împlinită departe de casă în toiul nopţii?
Presa îl numeşte Jack Spintecătorul în sens invers: un criminal în serie, vânând bărbaţi însuraţi care duc vieţi duble.
Helen simte furia din spatele crimelor. Dar ceea ce nu poate ea să prevadă este cât de schimbător e criminalul – sau ce o aşteaptă la capătul cursei…

Cum probabil v-am obișnuit deja cu stilul meu, eu nu am citit deloc aceasta descriere în prealabil, ci am intrat în poveste complet ‘oarbă’. Nu mare mi-a fost mirarea când m-am trezit cu măruntaiele spintecate și sufletul la gura după fiecare capitol!

In caz ca nu ești familiar cu detectiv Helen Grace, ar trebui ca mai întâi sa citești prima carte! Mărturisesc ca eu nu am avut răbdarea necesară sa o recitesc pe prima (chiar dacă au trecut 6 ani de atunci) și mi-a fost greu pe alocuri sa urmăresc povestea deoarece se menționează foarte multe evenimente anterioare pe care nu le mai tineam minte. Dar, pentru cine a citit prima carte din serie, cea de-a doua este -îndrăznesc sa spun- mai buna.

Firul narativ mi-a plăcut în mod special -si il recomand cu caldura mai ales cititoarelor- deoarece la început se desfășoară ca fiind o prostituata care isi ucide clienții, ii spinteca, după care le ambalează inimile urmând sa le livreze celor dragi. Cartea devine din ce în ce mai întunecată pe tot parcursul ei și iti promit ca nu poți sa iti dai seama cine e criminalul, desi suspectezi pe toată lumea! E ca un roman de Agatha Christie adaptat la vremurile noastre.

As vrea sa dezvălui mai multe dar știu ca o sa ii iau din farmec. Este acel gen de poveste în care trebuie sa știi cât mai putin -sau în cazul meu nimic- pentru a te bucura maxim de experiența oferită de acest rollercoaster plin de dezvăluiri.

As vrea sa mentionez ca nu este deloc o poveste ușor de digerat și dacă știi ca ești ușor declanșat de evenimente triste sau grafice, acest roman nu este pentru tine. Te-aș ruga nici sa nu îl recomanzi cuiva drag care se potrivește acestei descrieri. Deoarece este un roman foarte grafic cu detalii referitoare la omucidere, consumul de substanțe ilegale, sex cu și fără consimțământ. Nu vreau sa sune cliseic, dar are un puternic impact emoțional și cu siguranță nu este pentru toată lumea. Eu una m-am găsit rămânând cu un gust amar și lacrimi pe obraji la sfârșitul acestei cărți, așadar pune-ți centura de siguranță și fii pregătit de impact!

„Deodată capul i s-a dus pe spate. L-a săgetat o durere insuportabilă – era tras de păr foarte strâns, tras înapoi cu forţa, tot înapoi. Deja nu mai putea să respire – o cârpă îi astupa gura şi nasul. O duhoare înţepătoare i-a inundat nările, iar reflexele i s-au declanşat prea târziu. Se lupta să trăiască, dar îşi pierdea deja cunoştinţa. Apoi s-a făcut întuneric.”

Rămâi zâmbitor,

Categorii
Fără categorie

Recenzie Amantii 3.0 de Corina Ozon

edit3

Titlu: Amantii, vol 3, Amantii 3.0

Autor: Corina Ozon

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

Numar de pagini: 192

4stars

Goodreads

„-Am avut un iubit in Romania.

-A murit?

-Oarecum. E inca insurat.”


 

Recenziile pentru volumul 1, Zilele amantilor si volumul 2, Noptile amantilor le puteti accesa dand click pe titul respectiv.

Putem sa stam o secunda sa apreciem cat de geniala e coperta Amantii 3.0 de Corina Ozon?

Oh Doamne, sunt vanduta!

Okay okay, acum trecem la treburi mai serioase de atat.

Dupa cum mentionam si in recenziile volumelor anterioare, cartile astea devin din ce in ce mai bune! Actiunea mult mai intensa, personajele se dezvolta incredibil de tare si romantismul isi iese din limite!

„-Lasa-ma, am un crater in inima si nu sunt pregatita sa mi-l umpli tu acum, si nici sa-mi schimbi inima.

-Eu nu vreau sa umplu acel crater, pentru ca nu-mi apartine. Si nici inima nu trebuie sa ti-o schimbi, pentru ca asta este a ta. Dar pot sa-ti promit ca te voi invata sa dansezi in jurul vulcanului.”

Cred ca dintre toate volumele acesta m-a tinut cel mai tare cu sufletul la gura pana acum deoarece totul se intampla atat de rapid, mai mai ca nu pot sa tin pasul. E genul de roman pe care il citesti si uiti-sa-mai-speli-vasele, uiti-sa-iti-faci-tema si uiti-sa-hranesti-cainele-si-pisica.

Da, chiar atat de bun pe cat ai citit! Si doar ma stii, nu zic asta foarte des.

„Pentru asta cred ca trebuie sa traiasca omul. Daca n-are un dor, sa si-l faca!” 

Stiu ca tind sa fiu destul de „rea” in privinta rating-urilor, dar am si un motiv pentru care am scazut o steluta din maximum: tripla perspectiva.

Acum nu ma intelege gresit, ador sa intru in mintea fiecarui personaj si sa aflu ce crede sau ce simte, dar nu mi-a placut ideea ca era aceeasi intamplare trei capitole la rand, dar prin ochii altcuiva. Adica, stiu deja ce s-a intamplat, putem trece peste?

La un moment dat s-a simtit un aer repetitiv si enervant, mai ales spre final. In rest, nu cred ca am ceva de comentat si nu as sti ce sa zic fara sa divulg ceva intamplari. Iar in carti ca acestea, e mai bine sa nu stii nimic dinainte.

*inafara de citatul de la inceput, I’m evil af muhahaha*

Dar in concluzie, lectura antrenanta si plina de suspans si de rasete. Astept cu nerabdare continuarea care m-a lasat atarnata pe o stanca. Of. Viata de cititoare.

„Tu esti chiar cretin. […] Femeile astea au suflet, bai, coaie triste!”


 

Ramai zambitor,

1343881

Categorii
Fără categorie

Recenzie Noptile amantilor de Corina Ozon

Coperta-Noptile-amantilor

Titlu: Amantii, vol 2, Noptile amantilor

Autor: Corina Ozon

Numar de pagini: 240

Editura: Herg Benet

Anul aparitiei: 2015

4stars

Goodreads

„Cati imi zambea goala din pat. Facea ce facea si reusea sa ma umple de fericire.Nu imi punea intrebari cretine, nu ma futea la creieri cu povesti lacrimogene, nu ma presa. Era suficient ca exista goala in pat.”

 


 

Dupa cum am spus si in recenzia anterioara, Noptile amantilor de Corina Ozon e chiar mai bun decat Zilele amantilor (click pe titlu pentru recenzie)!

M-a surprins in mod placut prin rasturnari de situatie tratate cu umor si daca in primul roman am ras cu gura pana la urechi, volumul acesta m-a facut sa ma doara burta de hohote.

In plus, exact atunci cand credeam ca stiu exact ce urmeaza sa se intample si ca sunt eu smechera si mi-am dat seama de tot, am ramas complet socata sa aflu ca nu e chiar asa.

Fiecare capitol tine ceva nou, este un element de continuitate ce nu te lasa sa iei o pauza sa mananci, sa bei apa, sa respiri.

„Toti zic sa nu gandim cu coaiele, la decizii importante. […] Ba fix cu alea sa gandesti. Si stii de ce? Ca viata trece, iar coaiele se scofalcesc. Si ramai, la final, un trist cu coaiele uscate. […] Dar una e sa ai in creieri niste coaie vesele si alta e sa ai coaie triste. Ma-ntelegi?”

Pur si simplu m-a facut sa nu ma opresc din citit prin simplitate. Nimic pompos, nimic iesit din comun, nimic perfect.

Ai crede ca e povestea aia tipica in care barbatul isi inseala nevasta si se poate termina in doua feluri: ori o paraseste ori realizeaza ca ,vai, parca o iubea candva si ramane cu ea de dragul amintirilor si copiilor.

Dar firul este mult mai despicat, impletit si incurcat decat pare la prima tragere cu ochiul. E o simplitate complicata care-mi da un aer sofisticat, dar direct la subiect, daca are sens?

In fine, probabil ar trebui sa citesti singur ca sa-ti dai seama despre ce vorbesc si atunci o sa intelegi mai bine. Recomand cu drag, mi-a facut ziua mai buna atunci cand am citit-o!

„Dupa ce a grohait ca un porc, a sarutat-o pe umeri si i-a zis ca e femeia vietii lui.”


 

Ramai zambitor,

1343881